Sinonime cântar

Cuvântul „cântar” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• cumpănă - cântar, balanță, boloboc, măsură, echilibru, armonie, primejdie, pericol, încercare
• decimal - zecimal, basculă
• balanță - cântar
• basculă - cântar, decimal
• șovăi - a ezita, a se codi, a pregeta, a sta în cumpănă, a oscila, a fluctua, a se împletici, a se clătina
• șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
• val - talaz, trâmbă, undă, sul, vălătuc, meterez, șanț, cumpănă, încercare
• cumpănire - cumpănă, echilibru, cumpăneală, contrabalansare
• drămuire - cântărire, cumpănire, chibzuire, zgârcenie, egoism
• echilibru - cumpănă, stabilitate, statornicie, liniște, împăcare, tihnă, armonie, pace, seninătate
• măsurat - cântărit, delimitat, chibzuit, calculat, moderat, reținut, ponderat, domol, temperat
• prețui - a valora, a avea preț (bun), a cântări (mult), a aprecia, a evalua, a estima, a stima, a cinsti, a onora
• psalt - dascăl (biserică), cântăreț, cantor
• valora - a prețui, a face, a cântări
• fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare

Dex cântar

• cântar 1 Unitate pentru măsurarea greutăților care a variat, în funcție de regiune și perioadă, între 44 kg și 50 kg majă. 2 Instrument pentru măsurarea greutății balanță. 3 A trage la ~ A avea greutate mare. 4 A avea importanță. 5 Cântărire. 6 Constelația Balanței. 7 Nivelă pentru zidărie făcută dintr-o scândură în trei colțuri, având în partea unghiului de sus un plumb. 8 ~ de apă Nivelă făcută dintr-o țeavă de sticlă cu apă. 9 Cumpăna fântânii (cu buturugă). 10 (; ; ) ~ul pietrelor Buhai. 11 Scoabă de care se agață cârma plutei. 12 Unealtă cu care se ridică trunchiurile mari de copac în car suveică.
• CÂNTÁR, cântare, 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din kantar.
• CÂNTÁR ~e n. Instrument pentru determinarea greutății unui corp constând dintr-o pârghie cu brațe egale și două talere, care echilibrează cu greutăți etalonate; balanță; cumpănă. ◊ A trage la ~ a) a avea greutate; b) a conta; a avea importanță. /<turc. kantar
• cântar n. 1. unealtă de cântărit cu un singur taler sau, în loc de taler, un cinghel; 2. greutate de 100 oca sau 50 kilograme: îmbarcară pe corăbii aproape o mie cântare de mobile BĂLC. .
• cantar2 cântar
• căntăr cântar

Sinonimul cuvântului cântar

Testează-te!