Sinonime câră

Cuvântul „câră” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• aduce - a purta, a transporta, a căra, a rodi, a produce, a crea, a semăna, a fi similar
• duce - a purta, a căra, a transporta, a conduce, a călăuzi, a îndrepta, a ghida, a merge, a se mișca
• cărăbăni - a se căra, a fugi, a pleca
• ieși - a pleca, a se duce, a merge, a părăsi, a se deplasa, a se depărta, a rezulta, a reieși, a decurge
• antrena - a stimula, a dinamiza, a pune în mișcare, a duce, a târî, a mobiliza, a înflăcăra, a (se) ambala
• cărat - transport, dus, purtare
• paiață - măscărici, saltimbanc, clovn, bufon, comediant, caraghios, manechin, marionetă, fantoșă
• părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
• păstori - a ciobăni, a păcurări, a paște, a pășuna, a îndruma, a conduce, a cârmui
• pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
• povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
• prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
• prezida - a conduce, a dirija
• proliferare - înmulțire, sporire, reproducere
• prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie

Dex câră

• cấră 1 Cicăleală. 2 Ceartă continuă. 3 A se ține de ~ra cuiva A stărui pe lângă cineva să facă un lucru. 4 A fi în ~ cu cineva A fi în ceartă, în dușmănie cu cineva. modificată
• CẤRĂ (; în ) A se ține de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru. A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în dușmănie cu cineva. – Din cârâi (derivat regresiv).
• câră f. cicăleală: se ținu de câra bărbatului său, ca să-și prăpădească copiii ISP. .
• câră f. Zool. (Neamtu) svârlugă. .
• gâră câră
• CÎRĂ (În ) A se ține de cîra cuiva = a stărui pe lîngă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru; a sta de capul cuiva. Sfatul împărăției.... se tot ținea de cîra împăratului ca să se însoare. ISPIRESCU, L. 306.
• cî́ră f., pl. ĭ (d. cîr, cîrîĭ). Vest. Cîrîĭală, cicăleală, mustrare, observațiunĭ: m’am săturat de cîra luĭ.
• CÂRĂ s. v. zvârlugă.
• CÂRĂ s. (IHT.; Cobitis aurata balcanica) (reg.) sacagiță, sfârlă, (prin Bucov.) sacăucă, (prin Mold.) smorlă.
• cîră ZVÎRLUGĂ.

Sinonimul cuvântului câră

Testează-te!