Dicționar de sinonime
Sinonime cățăra
Cuvântul „cățăra” are următoarele sinonime:
cățăra ( verb )
- a se cocoța
- a se ridica
- a se sui
- a se urca
- a se zgăibăra
- a se aburca
- a se țuțuia
- a se burica
- a se cucuia
- a se găibăra
- a se popoța
- a se pupuia
- a se suliga
- a se popota
- a escalada
Sinonime Apropiate
- cocoța - a se cățăra, a se urca, a se sui, a parveni
- escalada - a urca, a sui, a se cățăra, a trece, a sări, a depăși
- sui - a urca, a se înălța, a se cățăra, a se ridica, a (se) majora, a (se) mări, a crește, a spori, a înainta
- înălța - a ridica, a sui, a urca, a sălta, a crește, a spori, a (se) mări, a clădi, a construi
- majorare - sporire, mărire, creștere, dezvoltare, ridicare, urcare
- ascensiune - suiș, înălțare, suire, ridicare, urcare, promovare, creștere, progres
- poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
- prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat
- sălta - a ridica, a înălța, a sări, a zvâcni, a țâșni, a crește, a se dezvolta
- strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
- strâmtorat - stingherit, jenat, încurcat, apăsat, presat
- suiș - urcuș, urcare
- suitor - ascendent, progresiv, agățător, urcător
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- bâlci - târg, piață, iarmaroc, zăpăceală, aiureală, încurcătură
Dex cățăra
- cățăra ] 1 ( oameni) A se urca pe un loc înalt (și abrupt), apucându-se cu mâinile (de ramuri, de colțurile stâncilor ) aburca. 2 A se urca. 3 ( capră și alte animale) A se urca pe pante abrupte. 4 ( plante) A crește în sus, prinzându-se de ramuri, de ziduri (cu cârceii).
- CĂȚĂRÁ, cáțăr, I. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. – acăța.
- CĂȚĂRÁ, cáțăr, I. A se sui, agățându-se pe un loc înalt și abrupt, pe un copac etc. ♦ (Despre plante) A se prinde (cu cârceii) de ramuri, de ziduri etc. – Din acăța + katerja se „mă cațăr”.
- A SE CĂȚĂRÁ mă cáțăr intranz. 1) (despre ființe) A se sui cu greu, prinzându-se. 2) (despre plante) A se ridica, agățându-se (de ziduri, de ramuri etc.); a se urca; a se sui. /v. a se agăța
- cățărà v. 1. a se urca acățându-se cu mâinile, a se sui grăpiș; 2. se zice de plante care se ridică acățându-se și înfășurându-se: pe plantele învecinate, ca iedera. .
- acățăra cățăra
- ACĂȚĂRÁ I cățăra.