Sinonime căinare

Cuvântul „căinare” are următoarele sinonime:

Dex căinare

• căinare 1 Plângere. 2 Compătimire.
• CĂINÁRE, căinări, Acțiunea de a (se) căina. – căina.
• CĂINÁRE, căinări, Acțiunea de a (se) căina; văicăreală. Aceste căinări nu răspund la întrebarea noastră, nu ne dau cauza adevărată a secetei literare și intelectuale. GHEREA, ST. CR. III 14. Abia acuma au priceput boierul ce însămna văierările și căinările lui de mai năinte, că minte are, dar bani n-are. SBIERA, P. 245. – Pronunțat: că-i-.
• CĂINÁRE, căinări, Acțiunea de a (se) căina.
• căina 1 A se plânge. 2 A compătimi pe cineva căini.
• CĂINÁ, căinez, I. A se tângui, a se văita, a se plânge. ♦ A compătimi, a deplânge. – Din kajanŭ ( lui kajati sen).
• CĂINÍ IV căina.
• CĂINÁ, căinez, I. 1. A se tîngui, a se văieta, a se jeli. Comisul Manole se încruntă fluturînd din cap; pe cînd comisoaia se căina tăcut, clătinîndu-și fruntea la dreapta și la stingă. SADOVEANU, F. J. 505. Safta se căina oftat, cu palma la gură și pleca în sală, să mai arunce o despicătură de lemn în soba de tablă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 200. Ileana Simziana se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. 2. A compătimi, a deplînge, a jeli. Înțeleg să-l căinați pe ăl care și-a pierdut un picior. CAMIL PETRESCU, T. II 44. Sărace Vilcule! îl căină Măgdălina. SADOVEANU, Z. C. 292. După ce ne-a căinat și ne-a plîns, bunica... a scos un ulcior cu dohot de mesteacăn, ne-a uns peste tot trupul. CREANGĂ, A. 32. – Pronunțat: că-i-. – Variantă: căiní (ISPIRESCU, L. 314) IV.

Sinonimul cuvântului căinare

Testează-te!