Sinonime călugărire

Cuvântul „călugărire” are următoarele sinonime:

Dex călugărire

• călugărire Intrare într-o mănăstire cu scopul de a deveni călugăr (1) sau călugăriță (1) călugărit1.
• călugărí 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).
• CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (I). – Din călugăr.
• CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.
• CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. A se face călugăr (sau călugăriță). O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. Ani să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.
• CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.
• A SE CĂLUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr
• A CĂLUGĂRÍ ~ésc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr
• călugări v. (se) face călugăr.
• 2) călugărésc v. intr. Duc vĭață de călugăr. V. tr. Fac călugăr.

Sinonimul cuvântului călugărire

Testează-te!