Dicționar de sinonime
Sinonime căpcăun
Cuvântul „căpcăun” are următoarele sinonime:
căpcăun ( substantiv )
- canibal
Alte sinonime:
- antropofag
- om rău
- crud
- sălbatic
Sinonime Apropiate
- antropofag - canibal
Dex căpcăun
- căpcăún 1 Ființă din mitologia populară românească, cu trup de om și cap de câine, care mânca oameni. 2 Om rău, și crud. 3 Poreclă dată în trecut turcilor și tătarilor, în calitate de invadatori, de asupritori. 4 Om mâncăcios. 5 Om care mănâncă gratis de la cineva, fără să muncească parazit, trântor. 6 ( cătc-) Om prost.
- CĂPCĂÚN, căpcăuni, Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Om rău, crud, sălbatic. – Cap1 + câine (după kinokéfalos).
- CĂPCĂÚN, căpcăuni, Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. – Cap1 + câine (după kinokefalos).
- CĂPCĂÚN, căpcăuni, 1. Ființă din mitologia populară închipuită ca mîncător de oameni. Bunicile... le spuneau... de căpcăunii cu două guri. DELAVRANCEA, S. 217. 2. Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic, hapsîn. Fugi, căpcăunule, că mi-ai omorît odoru! ALECSANDRI, T. 975. – Variantă: căpcîn (CREANGĂ, P. 117, ALECSANDRI, P. P. 197)
- CĂPCĂÚN, căpcăuni, Ființă din mitologia populară închipuită ca un mâncător de oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. Din cap1 + câine (după kinokefalos).
- CĂPCĂÚN ~i m. 1) folc. Ființă fabuloasă mitologică despre care se crede că mănâncă oameni. 2) fig. Om crud, rău; om fără suflet. /cap + câine
Sinonimul cuvântului căpcăun