Dicționar de sinonime
Sinonime candoare
Cuvântul „candoare” are următoarele sinonime:
candoare ( substantiv )
- inocență, castitate, nevinovăție, puritate, curățenie
- naivitate, credulitate
Alte sinonime:
- ingenuitate
- feciorie
- neprihănire
- pudicitate
- pudoare
- virginitate
- smerenie
- vergurie
- imaculare
- neîntinare
- curăție
Sinonime Apropiate
- feciorie - castitate, virginitate, fetie, curățenie, puritate, nevinovăție, neprihănire, inocență, cinste
- naivitate - candoare, inocență, ingenuitate, credulitate, nevinovăție, simplitate, neștiință, ignoranță, stupiditate
- castitate - puritate, curățenie, nevinovăție, virginitate
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- virginitate - castitate, feciorie, inocență, puritate, neprihănire
- nevinovăție - inocență, cinste, curățenie, neprihănire
- curăție - castitate, inocență
- pudoare - decență, sfială, reticență, rezerve, inocență
- sacralitate - sfințenie, puritate
- gunoi - murdărie, impuritate, goz, bălegar, îngrășământ, lichea, otreapă, lepădătură
- murdărie - jeg, mizerie, bălăcărie, impuritate, josnicie, abjecție, degradare, mișelie, infamie
- copilărie - pruncie, naivitate, infantilism, prostie
- curățenie - dereticare, ordonare, debarasare, salubrizare, purificare, laxativ, purgativ, purgație, limpezime
Dex candoare
- candoare Curățenie sufletească naivitate, nevinovăție.
- CANDOÁRE, candori, Curățenie morală; nevinovăție. – Din candeur, candor, -oris.
- CANDOÁRE Curățenie morală; nevinovăție. – Din candeur, candor, -oris.
- CANDOÁRE Curățenie morală, nevinovăție.
- CANDOÁRE Curățenie morală; nevinovăție. – candeur ( candor, -oris).
- CANDOÁRE Curățenie morală; puritate, nevinovăție. .
- CANDOÁRE curățenie, puritate morală, nevinovăție. ◊ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor)
- CANDOÁRE f. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență. /<fr. candeur, lat. candor, ~oris
- candoare f. curățenie de inimă, nevinovăție sufletească.
- *candoáre f., pl. orĭ (lat. cándor, -óris, albeață strălucitoare). Curățenie sufletească, ingenuitate.
Antonime candoare
- Candoare ≠ vinovăție