Sinonime capabil

Cuvântul „capabil” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• competent - autorizat, îndreptățit, avizat, legal, priceput, capabil, pregătit, expert, valoros
• destoinic - vrednic, merituos, capabil, competent, îndemânatic, abil, priceput, de ispravă, experimentat
• dotat - capabil, destoinic, înzestrat, vrednic, competent, valoros, priceput
• experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil
• incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
• incompetent - incapabil, nepregătit, nepriceput, ageamiu
• nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
• înzestrat - dotat, talentat, capabil, destoinic, pregătit, valoros, bun
• nechemat - nepriceput, inapt, incapabil
• neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
• abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
• competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
• chemat - îndreptățit, competent, priceput
• prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
• valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos

Dex capabil

• capábil, ~ă (Urmat de determinări introduse prin „de”, „să”) 1 Care este în stare de a face ceva apt. 2 Înzestrat.
• CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, (Urmat de determinări introduse prin „de”) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârși ceva; apt pentru ceva. ♦ Înzestrat, valoros, destoinic. – Din capable, capabilis.
• CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, (Urmat de determinări introduse prin „de”) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârși ceva; apt pentru ceva. ♦ înzestrat, valoros, destoinic. – Din capable, capabilis.
• CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, Înzestrat, valoros, destoinic. Un om capabil. ♦ (Urmat de determinări introduse prin «de» sau de propoziții cu predicatul la modul conjunctiv) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvîrși ceva; care posedă însușirile cerute pentru a săvîrși ceva, apt pentru ceva. Am vrut să-i arăt de cită bunătate și jertfă de sine e capabil țăranul acesta. VLAHUȚĂ, O. A. 64. Artiștii... au probat că, bine conduși, sînt capabili de a sui răpide treptele artei dramatice. ALECSANDRI, T. II 54.
• CAPÁBIL, -Ă, capabili, -e, (Urmat de determinări introduse prin „de”) Care este în stare, care are posibilitatea de a săvârși ceva; apt pentru ceva. ♦ Înzestrat, valoros, destoinic. – capable ( capabilis).
• CAPÁBIL, -Ă Înzestrat; destoinic; valoros. ♦ Apt, potrivit, în stare de a face ceva. .

Antonime capabil

• Capabil ≠ inapt, incapabil, neapt, necapabil, nepriceput

Sinonimul cuvântului capabil

Testează-te!