Dicționar de sinonime
Sinonime celibatar
Cuvântul „celibatar” are următoarele sinonime:
celibatar ( adjectiv )
- necăsătorit
- holtei
- burlac
- cavaler
- june
- becher
Alte sinonime:
- flăcău
- frășcău
- neînsurat
- flăcău tomnatic
- prașcău
celibatar ( substantiv )
- burlac
- cavaler
- flăcău
- holtei
- necăsătorit
- becher
- frășcău
Sinonime Apropiate
- necăsătorit - burlac, celibatar, cavaler, holtei, flăcău, becher
- burlac - celibatar, neînsurat, flăcău, becher, cavaler
- flăcău - fecior, june, tânăr, băiat, băietan, fiu, băiețandru, burlac, celibatar
- becher - burlac, neînsurat, holtei, celibatar
- fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
- holtei - burlac, celibatar
- băiat - prunc, fiu, copil, tânăr, adolescent, flăcău, puștan, june, valet
- cavaler - nobil, aristocrat, călăreț, călăraș, cavalerist, ostaș, luptător, călăreț, holtei
- adolescent - tânăr(ă), june(ă), flăcău, fată
- pruncie - copilărie, imaturitate, junețe
- tinerețe - junețe, adolescență, vigoare, prospețime, energie
- valet - fecior, lacheu, servitor, fante, cavaler
- vlăjgan - flăcău (înalt), lungan, voinic
- băiețandru - flăcău, adolescent
- călăraș - călăreț, cavalerist, cavaler
Dex celibatar
- celibatár, ~ă Persoană matură care trăiește necăsătorită becher, burlac, celibe, holtei.
- CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, și Persoană (în special bărbat) necăsătorită. – Din célibataire.
- CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, și Persoană (în special bărbat) necăsătorită. burlac, holtei, becher. Ai băgat de seamă că burlacii se trec mai repede decît cei însurați?... Să nu rămîi celibatar. PAS, Z. I 96. Interior de celibatar, în provincie. Totul e curat, dar sărăcăcios, desperecheat. SEBASTIAN, T. 256. Celibatar, doctorul... închiriase două camere modeste. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 151.
- CELIBATÁR, -Ă, celibatari, -e, și Persoană (în special bărbat) necăsătorită; burlac, holtei. – După célibataire.
- CELIBATÁR, -Ă și Persoană necăsătorită, burlac, holtei. .
- CELIBATÁR, -Ă persoană necăsătorită. (< fr. célibataire)
- CELIBATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană (mai ales bărbat) necăsătorită; burlac; holtei; flăcău. /<fr. célibataire
- celibatar m. cel ce trăiește neînsurat: becher, holteiu.
- *celibatár, -ă adj. și s. (fr. célibataire, d. célibat, celibat). Necăsătorit, burlac.
- CELIBATÁR s., adj. burlac, cavaler, flăcău, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)
Antonime celibatar
- Celibatar ≠ familist