Dicționar de sinonime

Sinonime cert

Cuvântul „cert” are următoarele sinonime:

cert ( adjectiv )

Alte sinonime:

cert ( adverb )

Sinonime Apropiate

adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
indiscutabil - cert, neîndoielnic, hotărât, precis, sigur, incontestabil, categoric
necontestat - recunoscut, evident, sigur, cert, hotărât, neîndoielnic
negreșit - firește, bineînțeles, desigur, sigur, neîndoielnic, cert, neapărat, cu siguranță
aievea - adevărat, sigur, real, autentic, concret
bineînțeles - desigur, neîndoielnic, cert, categoric, firește
ferm - hotărât, decis, intransigent, neclintit, neabătut, categoric, indiscutabil, cert, neîndoios
firește - desigur, bineînțeles, precis, absolut, certamente
hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
indubitabil - neîndoios, sigur, cert, hotărât
material - concret, palpabil, real, perceptibil, tangibil, substanțial
necondiționat - neprecupețit, absolut, total, neîngrădit, categoric, ferm, hotărât, net, cert
nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
concret - palpabil, material, pipăibil, real, perceptibil, precis, determinat, definit
desigur - da, bineînțeles, de acord, fără îndoială, firește, precis, negreșit, neîndoielnic

cert, ~ă De care nu te poți îndoi sigur, neîndoios.
CERT, -Ă, cerți, -te, De care nu te poți îndoi; sigur, neîndoios. – Din certus.
CERT, -Ă, cerți, -te, De care nu te poți îndoi; sigur, neîndoios. Un fapt cert.
CERT, -Ă, cerți, -te, De care nu te poți îndoi; sigur, neîndoios. – certus.
CERT- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sigur”, „neîndoielnic”. .
CERT, -Ă Sigur, neîndoielnic, neîndoios. .
CERT, -Ă sigur, neîndoielnic, neîndoios. (< it. certo, lat. certus)
CERT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de îndoială; fără îndoială; neîndoielnic; sigur. Succes ~. /<lat. certus
cert a. și adv. sigur, neîndoios: lucru cert.
2) cert, a -á v. tr. (lat. certare, a lupta, d. cérnere, a cerne, a distinge. V. con-cert, crimă, cĭur). Mustru, fac observațiune p. o greșală. Vechĭ. Pedepsesc: a certa cu moarte. V. refl. Discut violent cu cineva. Rup relațiunile personale cu cineva: s’aŭ certat de mult și certațĭ aŭ rămas pînă azĭ.

Sinonimul cuvântului cert