Dicționar de sinonime
Sinonime chintesență
Cuvântul „chintesență” are următoarele sinonime:
chintesență ( substantiv )
- esență
- sinteză
Sinonime Apropiate
- lamură - esență, miez, chintesență, cremă, floare, spumă
- substanță - materie, conținut, miez, esență
- fond - conținut, bază, miez, mijloc, esență, nucleu, sâmbure, fundal, sumă
- materie - substanță, conținut, cuprins, corp, fond, miez, nucleu, esență, inimă
- măduvă - miez, esență, inimă, fond
- nucleu - sâmbure, miez, centru, esență
- balsam - elixir, esență, doctorie, medicament, mireasmă, alinare, consolare, ușurare, mângâiere
- bâză - temelie, fundament, suport, temei, valoare, esență, sursă, izvor, origine
- compendiu - conspect, sinteză, rezumat, breviar
- concentrație - tărie, esență
- conspect - compendiu, sinteză, rezumat
- contragere - strângere, reducere, contracție, sinteză
- breviar - compendiu, sinteză
- miez - nucleu, centru, sâmbure, mijloc, interior, esență, măduvă, tărie, putere
- valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
Dex chintesență
- chintesență 1 (În filosofia scolastică) Substanță eterată, considerată al cincilea și cel mai subtil element, extrasă din corpul care o conținea și despărțită de celelalte patru elemente, mai puțin fine. 2 Element esențial din ceva. 3 Elementul cel mai ales, cel mai subtil lamură, miez, floare. 4 .
- CHINTESÉNȚĂ 1. Esența cea mai pură și mai concentrată a unei substanțe, a unui lucru, a unei doctrine etc. 2. (În filosofia antică) Al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, neschimbător, care intră în componența corpurilor cerești. – Din quintessence.
- CHINTESÉNȚĂ 1. Ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc. 2. (În filozofia antică) Substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cerești. – Din quintessence.
- CHINTESÉNȚĂ Ceea ce este esențial, de bază, mai reprezentativ, mai de seamă într-un lucru, într-o concepție filozofică etc. – Variantă: (învechit) cvintesénță (scris și quintesență) (EMINESCU, O. I 150)
- CHINTESÉNȚĂ Ceea ce este esențial, de bază într-un lucru, într-o concepție etc. – După quintessence.
- CHINTESÉNȚĂ 1. (Rar) A cincea esență, substanță eterică considerată de alchimiști ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer și foc. 2. Esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-un lucru, într-o operă etc. .