Dicționar de sinonime
Sinonime cingătoare
Cuvântul „cingătoare” are următoarele sinonime:
cingătoare ( substantiv )
- brâu
- cingă
- centură
- cordon
- curea
- betelie
Alte sinonime:
- chingă
- taftur
- frânghie
- șerpar
Sinonime Apropiate
- cordon - centură, curea, cingătoare, brâu, betelie
- brâu - cingătoare, centură, cordon, curea, șerpar, mijloc, talie, bordură, chenar
- curea - centură, brâu, cingătoare, cordon, nojiță
- centură - curea, centiron, colac de salvare, cordon, cingătoare
- colan - salbă, colier, șirag, cingătoare, brâu, cordon
- șerpar - chimir, brâu
- trândav - leneș, inactiv, pierde-vară, farniente, trântor, târâie-brâu
- zgardă - curea, legătoare
- lentă - cordon, eșarfă
- curcubeu - cearcăn, brâul-cerului
- centiron - centură
- cordea - panglică, fundă, betelie
- cârpaci - peticar, pantofar (prost), târâie-brâu, ageamiu
- mijloc - centru, miez, inimă, talie, brâu, șale, jumătate, cale, mijloc
Dex cingătoare
- cingătoare cinge + -ătoare] 1 Fâșie de pânză, de mătase, de piele care servește cuiva la încins mijlocul bete, brâu, centură, chimir, colan, curea, șerpar. 2 (; în~) Bandaj. 3 Mijlocul corpului (care se încinge cu cingătoarea (1) brâu, talie. 4 Constelație nedefinită mai îndeaproape. 5 Plantă cu frunze albăstrui care crește înaltă de un metru, nedefinită mai îndeaproape.
- CINGĂTOÁRE, cingători, Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește cuiva la încins mijlocul. – cinge + -ătoare.
- CINGĂTOÁRE, cingători, Fîșie de pînză, de mătase, de piele etc. care servește la încins și de care se pot prinde diferite obiecte (la bărbați: arme, fluiere etc., la femei: furcă, basma, flori etc.). brîu, curea. Vecina mea avea la cingătoare trei... trandafiri. GALACTION, O. I 57 Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16. Scoțînd unpistol din cingătoare, îl slobozi în el. NEGRUZZI, S. I 21. Pune furca-n cingătoare Ș-aleargă la șezătoare. ȘEZ. VII 162. – Variantă: (regional) încingătoáre (COȘBUC, P. 1122)
- CINGĂTOÁRE, cingători, Fâșie de pânză, de mătase, de piele etc. care servește la încins. brâu, curea. – Din cing (= încing, al lui încinge) + -(ă)toare.
- CINGĂTOÁRE ~óri f. 1) Fâșie dintr-un material (pânză, piele etc.) care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; brâu; curea; cordon; centură. 2) pop. Parte a corpului situată între șolduri și coaste; mijloc; talie; brâu. /a cinge + suf. ~ătoare