Dicționar de sinonime
Sinonime cinstit
Cuvântul „cinstit” are următoarele sinonime:
cinstit ( adjectiv )
- corect, onest, integru, prob, incoruptibil, loial, de bună credință, nepătat, virtuos, cast, pur, nevinovat, curat
- sincer, franc, leal, devotat, fidel, statornic
- onorat, prețuit, stimat, respectat
Alte sinonime:
- necoruptibil
- neademenit
- nemitarnic
- onorabil
- adorat
- divinizat
- idolatrizat
- venerat
- cumsecade
Sinonime Apropiate
- leal - cinstit, drept, corect, devotat, sincer, fidel
- credincios - cinstit, devotat, fidel, statornic, leal, sincer, evlavios, cucernic, pios
- franchețe - sinceritate, onestitate, cinste, corectitudine, loialitate
- lealitate - devotament, loialitate, consecvență, bună-credință, sinceritate, franchețe, fidelitate
- cinste - onestitate, corectitudine, probitate, integritate, virtute, nevinovăție, puritate, castitate, candoare
- virtuos - moral, cinstit, cast, corect, curat
- feciorelnic - nevinovat, nepătat, pur, curat, cast, neprihănit, candid, virginal, cinstit
- integru - cinstit, onest, corect
- necinstit - dezonorat, violat, siluit, pângărit, profanat, incorect, neonest, ilegal
- nevinovat - neștiutor, inocent, candid, naiv, cinstit, cast, curat, neprihănit, ingenuu
- apreciat - stimat, respectat, prețuit, onorat
- corect - drept, adevărat, just, exact, precis, cinstit, cumsecade, onest, integru
- corectitudine - cinste, onestitate, probitate, integritate, lealitate
- prob - cinstit, corect, cumsecade
- feciorie - castitate, virginitate, fetie, curățenie, puritate, nevinovăție, neprihănire, inocență, cinste
Dex cinstit
- cinstit1 (Rar) 1-18 Cinstire (1-18).
- cinstit2, ~ă 1 Care este de bună-credință cuviincios, omenos, politicos. 2 Onest. 3 Respectat. 4 Onorat. 5 Să vă fie fața ~ă! (sau să ierte ~a față a dv!) Pardon! 6 Venerat. 7 De neam mare nobil, bogat. 8 Arătos. 9 Elegant. 10 Autentic. 11 Cast. 12 Credincios soției (credincioasă soțului). 13 (; o fată) Fecioară. 14 Prețios. 15 Amețit (de băutură) beat, chefăluit. 16 Iele.
- CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, 1. (Adesea adverbial) Care este de bună-credință; onest, corect; care nu înșală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. Vrednic de respect; stimat, onorat. – cinsti.
- CINSTÍT, -Ă, cinstiți, -te, 1. De bună-credință, onest. La baza vieții fiecărui colecții trebuie să stea munca cinstită în gospodăria colectivă. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 30. Tu nu știi că negustor cinstit și cal verde nu se află? DUMITRIU, V. L. 61. N-am mințit pe nimeni. Sînt om cinstit. SAHIA, N. 68. Nu... tăgăduiesc caracterul lui cinstit și nobil. NEGRUZZI, S. I 49. ◊ (Adverbial) Membrii colectivului muncesc cinstit. ▭ Fraților, vă zic cinstit că n-am poruncit eu nimic. ALECSANDRI, T. 1137. 2. Credincios, fidel; cast. Femeie cinstită. 3. (În trecut, mai ales în formule de politețe) Vrednic de respect, onorabil, venerabil, stimat. Cînd ieși d-acolo, ce să vedeți dumneavoastră, cinstiți boieri? Părul i se făcuse cu totul de aur. ISPIRESCU, L. 163. Au fost poftiți cei mai străluciți oaspeți... căpitanii oștirilor, mai-marii orașelor și alte fețe cinstite. CREANGĂ, P. 231.