Sinonime ciomag

Cuvântul „ciomag” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ghioagă - măciucă, ciomag, bâtă
• moacă - bâtă, ciomag, măciucă, cap, zglăvoacă, tartăcuță, prost, redus, cretin
• păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
• dârjală - bâtă, ciomag, băț, prăjină, mâner, coadă
• bată - băț, ciomag, baston
• bătăuș - ciomăgar, mardeiaș, dălcauc
• ciomăgar - bătăuș, haidamac, mardeiaș, ciomăgaș
• ciomăgeală - bătaie, păruială, chelfăneală
• pili - a netezi, a rășpălui, a ajusta, a răzui, a cizela, a șlefui, a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma
• pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
• războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
• străbătător - penetrant, stăruitor, răzbătător, subtil, perspicace
• trânteală - bătaie
• turmenta - a se îmbăta, a se ameți, a se afuma, a se chercheli
• turti - a teși, a deforma, a strivi, a se epuiza, a se slei, a fi copleșit, a se îmbăta

Dex ciomag

• ciomág 1 Bâtă lungă și groasă (cu măciulie la un capăt sau ferecată) băț, băt, băzdoacă, botă, boțochină, brădulă, cață, cârjă, ciobârnăcar, ghioagă, măcău, moacă, toiag. 2 Lovitură dată cuiva cu un ciomag (1). 3 Organ genital al armăsarului (sau al calului) cotor. 4 A ști de ~ A ști de frică.
• CIOMÁG, ciomege, Băț mare și gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă. ♦ Lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băț. – Din çomak.
• CIOMÁG, ciomege, Băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bîtă. măciucă, ghioagă. îmbrăcat în cămașă și ițari albi, cu căciulă mare și țuguiată, înfundată pînă pe ochi și cu ciomagul de corn mai mare decît el, mergea șuierînd printre dinți un cîntec, pe care și-l făcuse singur din trișcă. BUJOR, S. 80. În timpii cei mai primitivi, ciomagul a servit omului drept armă pentru a se apăra de fiarele sălbatice. DEMETRESCU, O. 214. Nici una, nici două, ia ciomagul lui de văcărie... și unde prinde a mi-l croi... ȘEZ. I 264. ♦ Lovitură, bătaie cu bîta. Într-o clipă, ea luă peste spinare un car de ciomege, căci loveau țapăn tuspatru. CAMILAR, TEM. 63. De vreme ce-i treaba pe ciomag... apoi încep îndată. ALECSANDRI, T. 1045. Ba adesea și ciomege Pe spinare cam cîștig. ALEXANDRESCU, M. 286.
• CIOMÁG ~ége n. 1) Băț lung și gros cu măciulie la unul dintre capete; bâtă; măciucă; ghioagă. 2) Lovitură dată cu un astfel de băț. /<turc. çomak

Sinonimul cuvântului ciomag

Testează-te!