Sinonime cirac

Cuvântul „cirac” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• învățăcel - discipol, elev, școlar, ucenic, cirac, calfă
• elev - școlar, învățăcel, ucenic, cirac, discipol, novice, începător
• școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
• ucenic - discipol, elev, învățăcel, începător
• discipol - elev, ucenic, învățăcel, novice, continuator, adept, urmaș
• începător - incipient, debutant, novice, elev, discipol, învățăcei, neofit, inițiator, promotor
• reliefa - a profila, a contura, a accentua, a sublinia, a evidenția, a releva
• umanist - erudit, civilizat, spiritualizat, nobil, elevat
• încărcător - elevator
• martiraj - mucenicie, supliciu, tortură, chin, caznă, martiriu, suferință
• novice - începător, ucenic
• academic - elevat, solemn, distins
• accentua - a sublinia, a releva, a reliefa, a evidenția, a întări, a intensifica, a fortifica, a înteți, a potența
• boboc - mugur, pui, puișor, ucenic, novice, începător, recrut
• calfă - ucenic

Dex cirac

• cirác 1 Om de încredere al cuiva. 2 Slugă. 3 Partizan politic. 4 Elev. 5 Discipol. 6 Ucenic.
• CIRÁC, ciraci, 1. Elev, discipol, ucenic. 2. Persoană care își însușește în mod mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. Om de încredere al cuiva. – Din çirak.
• CIRÁC, ciraci, 1. Elev, discipol, ucenic. 2. Persoană care împărtășește în mod servil și mecanic vederile, părerile etc. cuiva. 3. Om de încredere al cuiva. – Din çirak.
• CIRÁC, ciraci, 1. (învechit și popular) Elev, discipol, ucenic. Nu tîrzie vreme, s-a arătat la lucirea mohorîtă a sfîrșitului de zi și Dănilă baciul, împreună cu ciracii lui pe care-i convocasem la otac. SADOVEANU, O.A. II 236. Eu mă silesc... să-i învăț cîte în lună și în soare, fiindcă am voit să-i scot ciraci ai mei. ISPIRESCU, L. 273. 2. (Depreciativ) Persoană care urmează în mod servil pe cineva, împărtășind vederile și părerile aceluia. 3. (Învechit și arhaizant) Om de încredere, favorit, protejat al cuiva. Însuși eu voi face nunta, după cum am mai făcut. M-eți fi ciraci. HASDEU, R. V. 34. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Om de casă, slugă veche (boierească). – Variantă: cireác (ALECSANDRI, Ț. 1435)
• CIRÁC ~ci m. înv. 1) Adept și continuator al cuiva într-un anumit domeniu; discipol; elev; ucenic. 2) peior. Persoană servilă, care împărtășește fără rezerve părerile cuiva. /<turc. çirac

Sinonimul cuvântului cirac

Testează-te!