Dicționar de sinonime
Sinonime ciută
Cuvântul „ciută” are următoarele sinonime:
ciută ( substantiv )
- căprioară
- cerboaică
- sălbăticiune
- fiară
- dihanie
Sinonime Apropiate
- fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
- lighioană - dihanie, bestie, fiară, sălbăticiune, jivină, animal, dobitoc, creaturi, făptură
- dihanie - fiară, jivină, bestie, lighioană, sălbăticiune, namilă, monstru
- căprioară - ciută, cerboaică
- sălbăticiune - fiară, animal
- cerboaică - ciută
- jiganie - dihanie, lighioană, monstru
- jivină - dihanie, lighioană
- animal - făptură, dobitoc, creatură, ființă, vietate, viețuitoare, fiară, bestie, jivină
- bâzdâganie - dihanie, monstru, ciudățenie
- bestie - animal, fiară
- harpie - dihanie, monstru, răutate
Dex ciută
- ciută 1 Femela cerbului cerboaică, ciutălină. 2 Specie mai mică decât cerbul, cu coarnele lătărețe la vârf, ca o frunză mică de palmier. 3 ~ de pădure Fiară sălbatică. 4 Epitet dat unei femei tinere, suple și grațioase.
- CIÚTĂ, ciute, Femela cerbului; cerboaică. ♦ Epitet dat unei fete sau femei tinere suple, cu mișcări vioaie și pline de eleganță. – shutë.
- CIÚTĂ, ciute, 1. Femela cerbului; cerboaică. Din tufe dese, cu foșnet iute, răsări o ciută cenușie, pe picioarele-i subțiri și sprintene. SADOVEANU, O. III 361. Cînd și puii ciutelor Ațipesc prin crîng, Eu mă plec tăcutelor Gînduri ce mă frîng. TOMA, C. V. 96. Împrejuru-ne s-adună... Bouri nalți cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte. EMINESCU, O. I 101. 2. (Regional; uneori determinat prin «de pădure») Sălbăticiune, fiară, dihanie. Și cine-i tata dumitale?... – Tata e ciută nevăzută, și încă nici un om nu i-a ieșit în cale pe care să nu-l omoare. RETEGANUL, P. V 40. I-a zis: De ești om pămîntean, întră, iar de ești ciută de pădure, să te duci mai afund într-însa. SBIERA, P. 207.
- CIÚTĂ ~e f. 1) Femelă a cerbului; cerboaică. ~ cenușie. 2) fig. Femeie suplă și elegantă. /Cuv. autoht.
- ciută f. femeiușcă cerbului: ciute sprintene de munte EM. .
- cĭútă f., pl. e (d. cĭut). Cerboaĭcă.