Dicționar de sinonime
Sinonime clănțănire
Cuvântul „clănțănire” are următoarele sinonime:
clănțănire ( substantiv )
- clănțănit
Dex clănțănire
- clănțănire 1 Ciocnire ritmică a dinților. 2 Ciocnire cu zgomot a fălcilor. 3 Producere a unui zgomot specific prin lovirea unor obiecte de metal sau de sticlă. 4 Apăsare pe clanța ușii. 5 Flecăreală. 6 Ironizare. 7 Ceartă. 8 (Rar) Lătrat.
- CLĂNȚĂNÍRE, clănțăniri, Acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei. – clănțăni.
- CLĂNȚĂNÍRE, clănțăniți, Acțiunea de a clănțăni și rezultatul ei; zgomotul produs prin ciocnirea ritmică a dinților, a unor obiecte de metal etc. Tremura... ca varga și i-ai fi auzit clănțănirea dinților. EMINESCU, N. 110.
- clănțăire clănțănire
- clănțăni 1 ( dinți) A se ciocni ritmic (de frig sau frică). 2 ( fălcile animalelor) A se ciocni cu zgomot. 3 A produce un zgomot specific prin lovirea unor obiecte de metal sau de sticlă. 4 A apăsa repetat și zgomotos clanța ușii. 5 A flecări. 6 A împunge cu vorba. 7 A se certa. 8 (Rar; căței) A lătra.
- clențăni clănțăni
- clențeni clănțăni
- CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, IV. 1. (Despre dinți) A se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. A vorbi mult; a flecări. ♦ A se certa (ușor), a se ciorovăi. – Clanț + -ăni.
- CLENȚĂNÍ IV clănțăni.
- CLENȚENÍ IV clănțăni.