Dicționar de sinonime
Sinonime clăncăit
Cuvântul „clăncăit” are următoarele sinonime:
clăncăit ( substantiv )
- clancăt
- clăncăire
Dex clăncăit
- clăncăít Clăncăire.
- CLĂNCĂÍT Faptul de a clăncăi; zgomot produs de lovirea a două obiecte; clancăt. – clăncăi.
- CLĂNCĂÍT Acțiunea de a clăncăi și zgomotul produs de obiectele care clăncăiesc; clancăt. Clăncăitul paloșelor, strigările luptătorilor, fumul prafului... răspîndeau... spaima morții. BĂLCESCU, O. II 244.
- CLĂNCĂÍT ~uri n. Sunet caracteristic produs prin lovirea limbii de cerul gurii. /v. a clăncăi
- clăncăit (clăngăit) n. sunet de clopoței și sgomotul armelor ce se întreciocnesc: clăngăitul paloșelor BĂLC.
- clăncăí ( două obiecte) A produce un sunet specific în urma ciocnirii.
- CLĂNCĂÍ, 3 clắncăie, IV. (; despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + -ăi.
- CLĂNCĂÍ, 3 clắncăie, IV. (Despre două obiecte) A produce un zgomot caracteristic în urma lovirii lor. – Clanc + -ăi.
- CLĂNCĂÍ, clăncăiesc, IV. A produce zgomotul redat prin onomatopeea «clanc».
- A CLĂNCĂÍ pers. 3 clăncăie intranz. A produce un clăncăit; a face „clanc-clanc”. /clanc + suf. ~ăi
Sinonimul cuvântului clăncăit