Dicționar de sinonime
Sinonime clanță
Cuvântul „clanță” are următoarele sinonime:
clanță ( substantiv )
- ivăr, încuietoare, clampă
- gură, bot
Alte sinonime:
- zimpirig
- clenci
- clențaică
- rătez
- șnală
- verver
Sinonime Apropiate
- ivăr - zăvor, clanță, încuietoare
- gură - rost, buze, bot, rât, flit, meliță, papagal, clanță, moară
- clămpăni - a flecări, a turui, a pălăvrăgi, a clănțăni
- clănțăni - a tremura, a dârdâi, a flecări, a clămpăni, a pălăvrăgi
- promite - a se angaja, a făgădui, a-și da cuvântul, a asigura
- relief - configurație, conformație, contur, formă
- schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
- schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
- scorie - țunder, zgură
- securitate - apărare, protecție, pază, siguranță, oblăduire
- sfeștanie - sfințire, târnosire, inaugurare
- slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
- sluți - a desfigura a poci, a mutila, a urâți, a schimonosi
- șovăială - ezitare, nesiguranță, îndoială, preget, codire, cumpănă, oscilare
- fascinație - fermecare, seducție, vrajă, farmec, subjugare, încântare, captivare
Dex clanță
- clánță 1 Limbă de metal la broasca ușii, prin acționarea căreia se închide și se deschide ușa încuietoare, (rar) ivăr, clampă, zimpirig. 2 Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții care, prin apăsare, acționează mecanismul de închidere sau deschidere al acestora cleampă. 3 (; ; ) Gură. 4 Rău de ~ Rău de gură. 5 Bun de ~ Om care vorbește mult (și convingător). 6 A(-i) da din ~ (sau cu ~ța) A vorbi mult (și inutil). 7 A se lua la ~ (sau a se pune în ~) A se certa. 8 Câine care latră la lună. 9 Brezaie. 10 Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.
- CLÁNȚĂ, clanțe, 1. Mâner metalic montat la broasca ușii sau a porții, care, prin apăsare, face să funcționeze mecanismul de închidere și de deschidere al acestora; clampă. 2. ( și ) Gură. ◊ A(-i) da cu clanța = a vorbi mult, întruna (și despre lucruri mărunte). Rău (sau bun) de clanță, se spune despre un om care vorbește mult (și inutil) sau despre un om certăreț. A se lua (cu cineva) la clanță = a se certa (cu cineva). Ține-ți clanța! sau tacă-ți clanța! = nu mai vorbi! taci! – clanț.