Dicționar de sinonime
Sinonime clefăit
Cuvântul „clefăit” are următoarele sinonime:
clefăit ( substantiv )
- plescăit
- clefăială
- molfăială
- molfăire
- molfăit
- molfăitură
- plescăială
Dex clefăit
- clefăit1 1-6 Clefăire (1-6).
- clefăit2 1 ( felul în care mănâncă cineva) Zgomotos și neplăcut privirii. 2 ( felul în care vorbește cineva; ) Articulat prost.
- CLEFĂÍT, clefăituri, Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – clefăi.
- CLEFĂÍT, clefăituri, Faptul de a clefăi;. plescăit. Clefăitul aluatului s-amesteca în clefăitul glodului de pe uliță. CAMILAR, N. II 325.
- CLEFĂÍT ~uri n. 1) v. A CLEFĂI. 2) Sunet caracteristic produs de cel care clefăie; plescăit. /v. a clefăi
- clefăit n. Mold. lucrarea de a clefăi: clefăitul fălcilor.
- clefăí 1-2 A mânca zgomotos și neplăcut privirii. 3 A închide și a deschide gura plescăind. 4 A vorbi repede, articulând prost cuvintele. 5 A produce un zgomot specific umblând prin noroi. 6-7 A frământa (noroiul). 8 ( căței; ) A lătra.
- CLEFĂÍ, cléfăi, IV. 1. și A mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. A deschide și a închide gura plescăind. ♦ A vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele. 3. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. – Formație onomatopeică.
- CLEFĂÍ, cléfăi, IV. 1. A mânca urât și cu zgomot; a plescăi, a clefeti. 2. A deschide și a închide gura plescăind. ♦ A vorbi repede, nedeslușit, articulând prost cuvintele. 3. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi. – Formație onomatopeică.