Dicționar de sinonime
Sinonime clement
Cuvântul „clement” are următoarele sinonime:
clement ( adjectiv ) 
- iertător
 - indulgent
 - îngăduitor
 - generos
 - milos
 - bun
 - blând
 
Alte sinonime: 
- îndurător
 - milostiv
 
Sinonime Apropiate
- iertător - indulgent, îndurător, îngăduitor, generos, milostiv
 - indulgent - iertător, concesiv, îngăduitor, generos, nobil
 - clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
 - iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
 - intolerant - neiertător, intransigent, neîngăduitor, dur, sever
 - înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
 - caritabil - generos, nobil, darnic, milos, filantropic
 - concesiv - îngăduitor, tolerant, indulgent, răbdător
 - bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic
 - inchizitorial - nemilos, crud, aspru, temut, neiertător
 - potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
 - uman - omenesc, creștinesc, lumesc, bun, milos, caritabil, blajin
 - favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
 - feroce - crud, sălbatic, nemilos, atroce, sadic, fioros, crâncen
 - filotim - darnic, generos
 
Dex clement
- clemént, ~ă Indulgent.
 - CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, Indulgent, iertător, îndurător; blând, bun. – Din clément, clemens, -ntis.
 - CLEMÉNT, -Ă, clemenți, -te, (Rar, despre un șef, un superior) îndurător, iertător, indulgent; blînd, milostiv, bun. Știrile bune îl făceau mai clement cu slăbiciunea altora. C. PETRESCU, C. V. 93.
 - CLEMÉNT, -Ă (Rar) Iertător, indulgent, îndurător, milos, bun, blând. .
 - CLEMÉNT, -Ă iertător, indulgent, îndurător, milos, bun. (< fr. clément, lat. clemens)
 - CLEMÉNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care ține de clemență; propriu clemenței. /<fr. clément, lat. clemens, ~ntis
 - Clement (din Alexandria) m. ilustru părinte al Bisericii, fu mai întâi filozof păgân (mort în 217).
 - Clement m. numele a 14 papi: CLEMENT VII, excomunică pe Henric VIII al Angliei din cauza divorțului său cu Caterina de Aragon (1523-1534). ║ CLEMENT XIV, desființa în 1773 ordinul iezuiților (1769-1774).
 - *clemént, -ă adj. (lat. clémens, -éntis). Îndurător, ĭertator.
 - CLEMÉNT adj. v. iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv.
 
Antonime clement
- Clement ≠ feroce
 






