Dicționar de sinonime
Sinonime cnocaut
Cuvântul „cnocaut” are următoarele sinonime:
cnocaut ( substantiv )
- învins
- biruit
- scos (din luptă)
- depășit
Sinonime Apropiate
- atotbiruitor - triumfător, neînvins, imbatabil
- depășit - învechit, demodat, vetust, perimat, banal, răsuflat, anacronic, ieșit din uz, învins
- răsuflat - învechit, depășit
- triumfal - biruitor, victorios, atotbiruitor
- triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
- vechi - trecut, depășit, antic, vetust, perimat, bătrân, folosit, uzat, deteriorat
- vetust - vechi, depășit, demodat, arhaic
- glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
- imbatabil - invincibil, neînvins, neînfrânat, de neînvins
- inactual - depășit, învechit, perimat
- anacronic - depășit, învechit, ieșit din uz, inactual
- arhicunoscut - banal, comun, depășit, de rând, vechi, răscunoscut, notoriu, celebru
- cuceritor - victorios, învingător, biruitor, ocupant, fermecător, încântător, seducător, captivant
- desuet - învechit, depășit
- bătut - lovit, atins, agresat, îndesat, bătătorit, bătucit, circulat, umblat, frecventat
Dex cnocaut
- cnócaut 1 Scoatere din luptă a unui boxer care, în urma loviturilor primite, nu poate relua lupta în zece secunde. 2 A face knock-out (sau K. O) A lăsa pe cineva fără simțire în urma unei lovituri. 3 A lăsa pe cineva fără replică.
- CNÓCAUT, cnocauturi, Scoaterea din luptă a boxerului care, în urma unei lovituri primite din partea adversarului, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. – Din , knock-out.
- CNÓCAUT Scoaterea din luptă, la box, a adversarului, care este declarat învins dacă nu se ridică de pe podea până ce arbitrul numără până la zece; competiție în care învinsul este eliminat imediat. ◊ A face (pe cineva) cnocaut = a învinge pe cineva, a-l scoate din luptă, a cnocauta. .
- CNOCAUT abr. k. o. / scoaterea din luptă, la box, a adversarului, declarat învins dacă, doborât la podea, nu poate relua lupta în decurs de zece secunde. (< fr., engl. knock-out)
- CNÓCAUT ~uri n. Scoatere din luptă a boxerului care, în urma loviturii aplicate de adversar, nu se poate ridica de jos timp de zece secunde. /<fr., engl. knock-out
- knock-out cnocaut
- KNÓCKOUT, knockouturi, Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obținută astfel. – Din , knock-out.
- KNÓCK-OUT cnocaut.
- cnocaut (prescurtat: k.o.)