Sinonime cohortă

Cuvântul „cohortă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• grup - ceată, bandă, buluc, cârd, droaie, gloată, trupă, grămadă, pâlc
• ansamblu - grup, formație, colectiv, trupă, tot, întreg, totalitate
• grupă - unitate, grup, ceată, trupă, pâlc, stol
• trupă - oaste, armată, oștire, grupare, ansamblu, grup
• turmă - cireadă, ceată, cârd, mulțime, grup, gloată
• haită - (deprec.) grup, ceată, turmă, gloată, câine, potaie, cățea
• hoardă - ceată, șleahtă, ordie, grup, bandă, trib
• legiune - regiment, unitate, armată, mulțime, ceată, grup, gloată
• cvartet - cvatuor, grup, formație muzicală (de 4)
• droaie - mulțime, ceată, grup, grămadă, gloată, duium, liotă
• armată - oaste, oștire, armie, trupe, militărie, ostășie, cătănie, ceată, grup
• colectiv - formație, grupă, grup, colegiu, ansamblu
• laie - ceată, gloată, grup, grămadă
• colonie - dominație, posesiune (teritorială), grup, grupare, ceată, parfum, apă de colonia
• echipă - grup, formație

Dex cohortă

• cohórtă 1 (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. 2 (În trecut) Trupă de cercetași formând o unitate, parte a unei legiuni. 3 Mulțime. 4 (; rar) Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp.
• COHÓRTĂ, cohorte, (La romani) Unitate de infanterie egală cu a zecea parte dintr-o legiune. ♦ Mulțime, ceată. – Din cohors, -tis.
• COHÓRTĂ, cohorte, 1. (La romani) Unitate de infanterie corespunzînd cu a zecea parte dintr-o legiune; (rar, în timpurile mai noi) trupă. Stindardele, deasupra cohortelor, mișcate De vîntul dimineții, vibrau amestecate. MACEDONSKI, O. II 229. romanii în cohorte urmăriți de cavalerii Ce se-mpart în zece turme, purtînd coiful de oțel. ALECSANDRI, P. III 93. Săcuii se formară... în cohorte. BĂLCESCU, O. II 115. 2. Mulțime, ceată. Marea luptă a muncii împotriva capitalului... a cerut muncitorilor din lumea întreagă jertfe nenumărate, valuri de sînge, cohorte de eroi. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, 186, 1/1. ◊ (Glumeț) trec în negre și neliniștite cohorte pe deasupra apelor. BOGZA, C. O. 173.
• COHÓRTĂ 1. Unitate din infanteria romană, cu un efectiv reprezentând a zecea parte dintr-o legiune. 2. Mulțime, ceată. 3. Colectivitate a oamenilor care au trăit același eveniment demografic într-o perioadă de timp. .

Sinonimul cuvântului cohortă

Testează-te!