Dicționar de sinonime

Sinonime colectiv

Cuvântul „colectiv” are următoarele sinonime:

colectiv ( substantiv )
  • formație
  • grupă
  • grup
  • colegiu
  • ansamblu
Alte sinonime:
  • comitet
  • consiliu
  • colectiv
colectiv ( adjectiv )
  • comun
  • obștesc
  • general
  • public
Alte sinonime:
  • ansamblu
  • formație
  • trupă


Sinonime Apropiate

  • general - comun, obștesc, colectiv, public, unanim, total, universal
  • ansamblu - grup, formație, colectiv, trupă, tot, întreg, totalitate
  • comun - obștesc, general, obișnuit, colectiv, neînsemnat, banal, ordinar, mediocru, de rând
  • public - comun, general, obștesc
  • trupă - oaste, armată, oștire, grupare, ansamblu, grup
  • garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
  • colectivitate - comunitate, obște, societate, mulțime, masă, public
  • exoteric - public, comun, general, pentru toți
  • strat - patul, răzor, brazdă, sediment, depozit, pătură, categorie, clasă, grupare
  • știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
  • unanimitate - totalitate, generalitate, ansamblu
  • facțiune - grup, grupare, partidă
  • federație - grupare, reuniune, alianță, coaliție
  • generalitate - totalitate, ansamblu, universalitate
  • grupare - grup

Dex colectiv

  • colectiv, ~ă 1 ( opere, lucrări) Efectuat de mai mulți autori. 2 Care aparține tuturor comun, obștesc, social. 3 Care se referă la ideea de colectivitate. 4 Substantiv ~ Substantiv cu forma de singular, care denumește o pluralitate de obiecte identice, considerate ca întreg. 5 Persoane unite prin muncă și acțiuni comune în vederea acelorași scopuri echipă. 6 Sufix ~ Sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. 7 Cooperativă agricolă de producție.
  • COLECTÍV, -Ă, colectivi, -e, , , I. 1. Care rezultă din participarea, din activitatea mai multor persoane (sau lucruri). 2. Care aparține tuturor; comun, obștesc, social. 3. Care se referă la ideea de colectivitate. ◊ Substantiv colectiv = substantiv care denumește prin forma de singular o pluralitate de obiecte identice, considerate ca un întreg, ca o totalitate. Sufix colectiv = sufix care dă unui substantiv valoarea de substantiv colectiv. II. Echipă. Colectiv de redacție. Colectiv de catedră. ♦ Grup (organizat) de persoane. III. (În trecut) Cooperativă Agricolă de Producție. – Din collectif, collectivus.


Sinonimul cuvântului colectiv

Sinonimul cuvântului colectiv


Testează-te!