Dicționar de sinonime
Sinonime comanda
Cuvântul „comanda” are următoarele sinonime:
comânda ( verb )
- a ordona, a porunci, a dispune, a rândui
- a conduce, a povățui, a îndruma, a controla, a regia
Alte sinonime:
- pomeni
- jertfi
- sacrifica
- a pomeni
comandă ( substantiv )
- ordin, poruncă, dispoziție
- conducere, comandament, șefie
Alte sinonime:
- povață
- povățuire
- control
- reglaj
comanda ( verb )
- a ordona, a porunci, a dispune, a rândui
- a conduce, a povățui, a îndruma, a controla, a regia
Alte sinonime:
- a da ordin
- a da dispoziții
- a cere
- a impune
- a regla
- a gestiona
- a decreta
- a dicta
- a obliga
- a necesita
- a vrea
- comandă
Sinonime Apropiate
- șefie - conducere, direcție, comandă
- hotărâre - decret, sentință, poruncă, dispoziție, ordin, edict, ordonanță, decizie, rezoluție
- conducere - direcție, îndrumare, administrare, cârmuire, guvernare, ghidare, comandă, stăpânire
- aranja - a potrivi, a orândui, a întocmi, a rândui, a dispune, a așeza, a sistematiza, a grupa, a ordona
- cârmă - oiște, proțap, cârmuire, conducere, comandă, guvernare, domnie
- călăuzi - a conduce, a ghida, a îndruma, a orienta, a povățui, a se lua după, a urma, a asculta de
- clasa - a aranja, a ordona, a așeza, a clasifica, a dispune, a rândui, a sistematiza, a plasa, a situa
- comandament - imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
- consiliu - sfat, povață, îndemn, îndrumare, conducere, organ (administrativ)
- dispune - a hotărî, a decide, a comanda, a ordona, a prescrie, a poseda, a avea, a birui, a bate
- direcție - sens, orientare, curs, perspectivă, conducere, șefie
- dirija - a conduce, a călăuzi, a îndruma, a îndrepta, a orienta, a ghida, a povățui
- dispoziție - hotărâre, ordin, poruncă, normă, indicație, alcătuire, construcție, constituție, toane
- așezare - aranjament, rânduială, alcătuire, dispunere, plasare, stabilire, ordonare, localitate, sat
- chemare - invitare, poftire, convocare, ordin, apel, dispoziție, poruncă, înclinație, vocație
Dex comanda
- comanda 1 A ordona comandarisi (1). 2 A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări comandarisi (2). 3 A avea comanda asupra unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei comandarisi (3). 4 A da în lucru (un obiect, o lucrare ) la un meșteșugar comandarisi (4). 5 A cere de mâncare sau de băut într-un local comandarisi (5).
- COMANDÁ, cománd, I. 1. A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita mâncare sau băutură într-un local public. – Din commander.
- COMANDÁ, cománd, I. 1. A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mișcări, a unei așezări etc.; a avea comanda unei unități armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o lucrare etc.) la un meșteșugar. 3. A solicita, a cere de mâncare, de băut într-un local de consum. – Din commander.