Dicționar de sinonime
Sinonime comandament
Cuvântul „comandament” are următoarele sinonime:
comandament ( substantiv )
- imperativ, cerință, exigență, pretenție, nevoie, poruncă, regulă, normă, lege
- conducere, autoritate, șefie (militară)
Alte sinonime:
- necesitate
- obligație
- trebuință
- organ de comandă
- organ de conducere
- putere
- stat-major
- ștab
- canon
- comandă
- decalog
- intimare
- ordin
- precept
- ucaz
- ultimat
- ultimatum
Sinonime Apropiate
- cerință - exigență, imperativ, necesitate, pretenție, dorință, deziderat, voință, trebuință, nevoie
- nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
- exigență - pretenție, rigoare, cerință, deziderat, imperativ, acribie, scrupul, minuțiozitate, migală
- pretenție - cerință, exigență, cerere, revendicare, moft, ifos nazuri
- regulament - statut, normă, lege, îndreptar, dispoziție
- lege - normă, legiuire, pravilă, dispoziție, regulă, tipic, datină, tradiție, obicei
- necesitate - trebuință, cerință, nevoie, imperativ, obligație
- canon - dogmă, regulă, crez, lege, normă, tipic, chin, calvar, caznă
- comandă - ordin, poruncă, dispoziție, conducere, comandament, șefie
- regulă - normă, lege, rânduială, uzanță, disciplină, canon
- pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
- regulariza - a sistematiza, a norma, a ordona
- for - piață, agora, autoritate, instanță, conducere, organ
- legiuire - lege, normă, dispoziție, legislație, reglementare, pravilă
- dispoziție - hotărâre, ordin, poruncă, normă, indicație, alcătuire, construcție, constituție, toane
Dex comandament
- comandament 1 Comandă. 2 Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. 3 ~ suprem Cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război. 4 Loc unde este instalat comandamentul suprem. 5 ~ (prealabil) Act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. 6 Sentință. 7 Precept. 8 Scop.
- COMANDAMÉNT, comandamente, 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. ◊ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ de conducere. 2. Precept, poruncă, regulă, normă. 3. Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din commandement.
- COMANDAMÉNT, comandamente, 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. ◊ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei unui stat sau a unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. Precept, poruncă, regulă, normă. 3. Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din commandement.
Sinonimul cuvântului comandament