Sinonime compătimire

Cuvântul „compătimire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• compasiune - compătimire, milă
• milă - compătimire, îndurare, compasiune, binefacere, ajutor, pomană, milostenie, bunătate, bunăvoință
• comizerație - compătimire
• totuna - egal, la fel, similar
• găligan - vlăjgan, zdrahon, namilă, matahală, lungan
• gigant - uriaș, enorm, colos, namilă
• huidumă - namilă, matahală, zdrahon, vlăjgan, găligan
• îndurare - milă, iertare, milostivire
• matahală - namilă, colos, uriaș, huidumă, zdrahon
• aduce - a purta, a transporta, a căra, a rodi, a produce, a crea, a semăna, a fi similar
• anabolism - asimilație
• asemăna - a semăna, a fi similar, a se potrivi, a se compara, a se asemui
• asemănător - similar, analog, înrudit, asemenea, apropiat, potrivit
• catabolism - dezasimilație, dezasimilare, dezintegrare
• clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă

Dex compătimire

• compătimire 1 Manifestare a părerii de rău față de suferințele cuiva compătimit1. 2 Împărtășire a unei suferințe încercate de altcineva compătimit1.
• COMPĂTIMÍRE, compătimiri, Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva. – compătimi.
• COMPĂTIMÍRE, compătimiri, Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei. 1. Părere de rău, milă față de suferințele sau (Se nenorocirea cuiva. Se auzeau exclamări de compătimire. SAHIA, N. 55. Descurajarea îl apucase iarăși, dar lupta să și-o ascunză; îi făcea rău compătimirea lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 1 120. N-am avui parte și eu pe lume măcar de o compătimire! CARAGIALE, O. I 60. Simțesc o nespusă compătimire pentru soarta ei. NEGRUZZI, S. I 41. 2. (Învechit) Suferință, durere împărtășită cu cineva. Eu tot crez că e-n fire Acea compătimire Ce inimile leagă cu lanțul sufletesc. ALEXANDRESCU, M. 118.
• COMPĂTIMÍRE Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; compasiune. .
• compătimire f. mișcare sufletească care ne face simțitori la nenorocirea altuia, .
• *compătimíre f. Regret p. altu, compasiune.
• compătimí 1 A manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2 (; cu cu) A lua parte la suferința cuiva.
• COMPĂTIMÍ, compătimesc, IV. 1. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con1- + pătimi (după compatir).

Sinonimul cuvântului compătimire

Testează-te!