Dicționar de sinonime
Sinonime competent
Cuvântul „competent” are următoarele sinonime:
competent ( adjectiv )
- autorizat, îndreptățit, avizat, legal
- priceput, capabil, pregătit, expert, valoros, vrednic, recunoscut, prețuit
Alte sinonime:
- bun
- destoinic
- dotat
- experimentat
- încercat
- înzestrat
- versat
- preparat
- harnic
- cercat
- ispitit
- mândru
- practic
- practicos
- practisit
- putincios
- chemat
- informat
- tare
- volnic
- ponderos
- în drept
- în materie
Sinonime Apropiate
- experimentat - priceput, destoinic, capabil, competent, expert, vrednic, valoros, înzestrat, abil
- dotat - capabil, destoinic, înzestrat, vrednic, competent, valoros, priceput
- incapabil - neputincios, nepriceput, nevrednic, incompetent, prost
- incompetent - incapabil, nepregătit, nepriceput, ageamiu
- capabil - priceput, competent, destoinic, avizat, apt
- destoinic - vrednic, merituos, capabil, competent, îndemânatic, abil, priceput, de ispravă, experimentat
- înzestrat - dotat, talentat, capabil, destoinic, pregătit, valoros, bun
- nepriceput - neștiutor, ignorant, incapabil, incompetent, neîndemânatic, neghiob, ageamiu, neisprăvit, nelămurit
- chemat - îndreptățit, competent, priceput
- valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos
- îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
- legitim - legal, just, drept, justificat, motivat, îndreptățit
- nechemat - nepriceput, inapt, incapabil
- neprețuit - valoros, prețios, scump, drag, iubit
- neputincios - incapabil, nepriceput, ageamiu, slab, nevolnic, neajutorat, bicisnic, nevoiaș, suferind
Dex competent
- competént, ~ă 1 Care este bine informat într-un anumit domeniu. 2-3 Care este capabil sau în măsură să judece un anumit lucru. 4 Căruia îi revine atribuția de a face ceva îndreptățit.
- COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, 1. Care este bine informat într-un anumit domeniu; care este capabil, care este în măsură să judece un anumit lucru. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă ceva; îndreptățit. – Din compétent.
- COMPETÉNT, -Ă, competenți, -te, 1. Care este bine informat (într-un domeniu, într-o problemă), care are o părere întemeiată pe cunoașterea adîncă a lucrurilor, este o autoritate (într-un domeniu), e priceput, e în măsură să... Nefiind competenți în asemene materie, l-am crezut ușor. NEGRUZZI, S. I 325. 2. Care are atribuția, căderea, autoritatea legală să facă (să judece, să hotărască) ceva; în drept, chemat, îndreptățit. Instanță competentă. ▭ În cazul decesului unei* persoane care nu a avut domiciliul în țară este competent Notariatul de Stat al raionului în raza căruia se găsesc bunurile cele mai importante ale acesteia. B. O. 1953, 4. – Variantă: (învechit) competínte (NEGRUZZI, S. I 335)
- COMPETÉNT, -Ă 1. Care este bine informat, cu o părere bazată pe cunoașterea lucrurilor; priceput. 2. Care are căderea, autoritatea legală de a face ceva. .
- COMPETÉNT, -Ă 1. care este bine informat într-un domeniu; capabil, priceput. 2. care are căderea, autoritatea legală de a efectua ceva. (< fr. compétent, lat. competens)
Antonime competent
- Competent ≠ incompetent, necompetent
Sinonimul cuvântului competent