Dicționar de sinonime
Sinonime complăcea
Cuvântul „complăcea” are următoarele sinonime:
complăcea ( verb )
- a-i conveni
- a fi mulțumit
- a fi satisfăcut
Alte sinonime:
- a se mulțumi
Sinonime Apropiate
- neîmpăcat - nemulțumit, nesatisfăcut, descumpănit, îndârjit, aprig, înverșunat, neînduplecat, violent, nepotolit
- bucuros - satisfăcut, vesel, bine-dispus, voios, mulțumit
- fericit - satisfăcut, norocos, bucuros, mulțumit, radios, favorabil, avantajos, nimerit, bun
- dispus - vesel, satisfăcut, mulțumit, amețit, beat, afumat
- preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- satisfăcător - mulțumitor, acceptabil, convenabil, potrivit, îndestulător, suficient, admisibil
- suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
- tihni - a-i prii, a satisface, a conveni, a reconforta, a mulțumi, a bucura
- formal - convențional, birocratic, convenit, categoric, indiscutabil, decis
- hotărât - decis, ferm, intransigent, neabătut, inflexibil, neșovăitor, fixat, convenit, stipulat
- indigna - a (se) revolta, a fi nemulțumit, a (se) înfuria, a (se) scandaliza
- insuficient - nesatisfăcător, neîndestulător, nemulțumitor, redus, sărac, prost
- înțelege - a pricepe, a ști, a sesiza, a intui, a pătrunde, a se învoi, a conveni, a se împăca, a se armoniza
- mofturos - capricios, fandosit, țâfnos, pretențios, nemulțumit, în toane
Dex complăcea
- complăceá 1 A încerca să placi cuiva. 2 A găsi o mulțumire completă în ceva. 3 A se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească.
- COMPLĂCEÁ, complác, II. A găsi o mulțumire completă în ceva; a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. – Con1- + plăcea (după complaire).
- COMPLĂCEÁ, complác, II. A se simți bine într-o situație, a găsi o mulțumire completă în ceva; a se mulțumi cu o anumită situație. Un om plin de învățătură și se complăcea foarte mult în... convorbiri. GHICA, S. 249. – Variantă: compláce III.
- COMPLĂCEÁ II. A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. .
- COMPLĂCEÁ a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva. (după fr. complaire)
- A SE COMPLĂCEÁ mă complác intranz. 1) A avea satisfacție; a găsi plăcere. 2) A fi mulțumit de o anumită situație (de obicei, nesatisfăcătoare), fără a căuta să o depășească. /con- + a plăcea
- compláce complăcea
- COMPLÁCE III complăcea.
- COMPLÁCE III. complăcea.
- complace v. a face pe voie spre a plăcea cuiva (AL.).