Dicționar de sinonime
Sinonime comportament
Cuvântul „comportament” are următoarele sinonime:
comportament ( substantiv )
- conduită
- atitudine
- manifestare
Alte sinonime:
- comportare
- apucătură
- deprindere
- maniere
- moravuri
- năravuri
- obiceiuri
- purtare
- modă
- pont
- duh
- talâm
- purtat
- port
- purtătură
- săbaș
- umblet
- petrecere
- politie
Sinonime Apropiate
- manieră - conduită, atitudine, comportament, purtare, mod, cale, chip, fel, formă
- conduită - purtare, comportare, manieră, comportament, atitudine, deprindere
- tratament - terapeutică, terapie, îngrijire, comportament, manieră, atitudine, evoluție, schimbare, mutație
- modă - vogă, comportament, conduită, purtare, fason, găteală, podoabă, ținută
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- prozaism - banalitate, platitudine
- proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
- fenomen - proces, manifestare, stare, aspect, formă
- fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
- gest - atitudine, purtare, comportare
- manifestație - demonstrație, miting, manifestare
- banalitate - platitudine, loc comun, truism, fleac
- deprindere - adaptare, acomodare, aclimatizare, însușire, obișnuință, învăț, apucătură, comportare, conduită
- euforie - fericire, încântare, bucurie, beatitudine
- poză - fotografie, ilustrație, atitudine, poziție, ținută
Dex comportament
- comportamént 1 Modalitate de a acționa în anumite situații comportare, conduită, purtare. 2 Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor și ale animalelor prin care se exteriorizează viața psihică.
- COMPORTAMÉNT, comportamente, 1. Modalitate de a acționa și de a reacționa în anumite împrejurări sau situații; conduită, purtare, comportare. 2. Ansamblul reacțiilor unui organism sau al unei colectivități animale ori umane la factorii de mediu; conduită (2). – Din comportement.
- COMPORTAMÉNT, comportamente, 1. Modalitate de a acționa în anumite împrejurări sau situații; conduită, purtare, comportare. 2. Ansamblul manifestărilor obiective ale animalelor și ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. – Din comportement.
- COMPORTAMÉNT, comportamente, (Franțuzism) Comportare.
- COMPORTAMÉNT Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul în care un organism vegetal reacționează față de factorii de mediu. .
- COMPORTAMÉNT 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică. ◊ fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu. (< fr. comportement)
- COMPORTAMÉNT ~e n. 1) Mod de a se purta; ținută; conduită; manieră. 2) Totalitate a modalităților de reacție a organismului față de mediul înconjurător; atitudine organică; comportare. ~ neadecvat. /<fr. comportement