Dicționar de sinonime
Sinonime compromite
Cuvântul „compromite” are următoarele sinonime:
compromite ( verb )
- a discredita, a dezonora, a face de râs, a terfeli
- a primejdui, a amenința, a periclita
Alte sinonime:
- a [se] discredita
- a [se] pierde
- dezonora
- a [se] periclita
- a [se] primejdui
- a batjocori
- a necinsti
- a întina
- a mânji
- a murdări
- a păta
- a pângări
- a profana
- a spurca
- a pricăji
- a distruge
Sinonime Apropiate
- periclita - a primejdui, a compromite
- răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
- submina - a compromite, a boicota, a torpila, a săpa, a periclita, a roade, a măcina
- descalifica - a compromite, a dezaproba, a dezonora, a reproba, a exclude, a elimina, a înlătura
- discredita - a compromite, a calomnia, a denigra
- dezonora - a degrada, a compromite, a batjocori, a necinsti, a întina, a păta, a profana
- încolțit - germinat, apărut, răsărit, născut, ivit, amenințat, presat, constrâns
- paietă - fluturaș
- pericol - primejdie, amenințare, risc, gravitate
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- pilă - rașpel, sprijin, protecție, favoare, proptea
- pili - a netezi, a rășpălui, a ajusta, a răzui, a cizela, a șlefui, a se îmbăta, a se chercheli, a se afuma
- împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
- poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
- preș - carpetă, covoraș, țol
Dex compromite
- compromite 1-2 A face să-și piardă (sau a-și pierde) buna reputație a (se) discredita, a se deochia, a se arăta. 3 A pricinui un rău. 4 A distruge.
- COMPROMÍTE, compromít, III. 1. și A face să-și piardă sau a-și pierde buna reputație; a (se) discredita. 2. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. – Din compromettre, compromittere.
- COMPROMÍTE, compromít, III. 1. A-l pune (pe cineva) într-o lumină nefavorabilă, a face să-și piardă buna reputație, a da de rușine; a discredita. Nu te mai iau... cu mine. Mă campromiți. C. PETRESCU, C. V. 116. Nu-și va ierta toată viața asemenea slăbiciune, care l-a compromis în așa hal. BART, E. 214. Să vedem și noi dacă faptul căsătoriei și traiului Ancei cu Dragomir e o așa de mare absurditate, încît să compromită toată piesa. GHEREA, ST. CR. II 256. ◊ Fii serios, Jean. Ne compromitem. SAHIA, N. 100. 2. A primejdui; a strica, a distruge., Seceta poate, compromite recolta. – Forme gramaticale: compromisei, compromis.
- COMPROMÍTE III. 1. , A (se) pune într-o situație critică, într-o lumină nefavorabilă; a (se) discredita. 2. A primejdui; a strica, a distruge. .
- COMPROMÍTE I. tr., a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita. II. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici. (<lat. compromittere, fr. compromettre)
- A SE COMPROMÍTE mă compromít intranz. A-și pierde buna reputație, admițând un compromis; a se discredita. /<fr. se compromettre, lat. compromittere