Dicționar de sinonime
Sinonime conciliant
Cuvântul „conciliant” are următoarele sinonime:
conciliant ( adjectiv )
- împăciuitor
- placid
- blând
- binevoitor
Alte sinonime:
- împăcăcios
- înduplecător
- ușor de înduplecat
Sinonime Apropiate
- împăciuitor - conciliant, îngăduitor, pașnic
- bun - cumsecade, de treabă, amabil, inimos, generos, binevoitor, blând, blajin, pașnic
- potolit - liniștit, temperat, calmat, tihnit, calm, domol, blând, așezat, atenuat
- favorabil - prielnic, avantajos, propice, priincios, binevoitor, generos, săritor, amabil, adecvat
- îndatoritor - binevoitor, atent, serviabil, politicos, prevenitor
- înțelegător - binevoitor, cumsecade, îngăduitor, bun, generos
- mărinimos - generos, binevoitor, darnic, bun, nobil, filantrop
- afabil - binevoitor, amabil
- amabil - binevoitor, gentil, serviabil, simpatic, politicos, cordial, prietenos
- amiabil - binevoitor, prietenos
- atent - vigilent, treaz, circumspect, cu ochii-n patru, amabil, politicos, civilizat, binevoitor, curtenitor
- binefăcător - sprijinitor, binevoitor, generos, săritor, prielnic, folositor, binevenit, bun, util
- bunătate - omenie, cumsecădenie, generozitate, noblețe, bunăvoință, amabilitate, blândețe
- clement - iertător, indulgent, îngăduitor, generos, milos, bun, blând
- clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
Dex conciliant
- conciliánt, ~ă 1 Împăciuitor. 2 Îngăduitor cu părerea altuia. 3 Care se lasă înduplecat. 4 Care înduplecă.
- CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, Împăciuitor; care se lasă ușor înduplecat. – Din conciliant.
- CONCILIÁNT, -Ă, concilianți, -te, Împăciuitor, îngăduitor cu părerea altuia; care se lasă înduplecat.Sultana era mai conciliantă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 173. – Pronunțat: -li-ant.
- CONCILIÁNT, -Ă Împăciuitor; ușor de înduplecat. .
- CONCILIÁNT, -Ă care se lasă ușor înduplecat; împăciuitor. (<fr. conciliant)
- CONCILIÁNT ~tă (~ți, ~te) Care cade de acord; înclinat spre cedări. /<fr. conciliant
- conciliant a. dispus, propriu a concilia spiritele.
- *conciliánt, -ă adj. (fr. conciliant). Propriŭ a concilia spiritele (împăcĭuitor): om, cuvînt conciliant.
- CONCILIÁNT adj. v. împăciuitor.
- CONCILIANT împăciuitor, împăcăcios, înduplecător. (Ton ~.)
Sinonimul cuvântului conciliant