Dicționar de sinonime
Sinonime conciliere
Cuvântul „conciliere” are următoarele sinonime:
conciliere ( substantiv )
- unire
- acord
- armonie
- împăcare
Alte sinonime:
- conciliație
Sinonime Apropiate
- joncțiune - unire, asamblare, împreunare, racord
- concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
- concordie - bună-înțelegere, armonie, acord, congruență
- consens - acord, înțelegere, potrivire, armonie
- echilibru - cumpănă, stabilitate, statornicie, liniște, împăcare, tihnă, armonie, pace, seninătate
- pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- satisfacție - mulțumire, bucurie, plăcere, împăcare
- sinod - sobor, conciliu, reunire
- subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
- sudură - legătură, lipire, unire, sudare
- ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
- șezătoare - dacă, întrunire (amicală), reuniune literară
- fraternizare - înfrățire, unire, solidarizare, asociere
Dex conciliere
- conciliere 1 Unire. 2 Punere de acord. 3 Împăcare.
- CONCILIÉRE, concilieri, Împăcare, conciliație, unire, acord. ◊ Conciliere internațională = mijloc de rezolvare pașnică a diferendelor dintre state, conform propunerilor făcute de o comisie a cărei organizare, componență și al cărei mod de lucru sunt stabilite prin acordul părților. – concilia.
- CONCILIÉRE, concilieri, Împăcare, unire, acord. – Pronunțat: -li-e-.
- CONCILIÉRE Acțiunea de a concilia; conciliație. .
- concilia ( adversari și lucruri care par a fi potrivnice) 1-2 A (se) uni. 3-4 A (se) pune de acord. 5-6 A (se) împăca.
- conciliare conciliere
- CONCILIÁ, conciliez, I. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. ♦ A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. – Din concilier, conciliare.
- CONCILIÁ, conciliez, I. A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. – Pronunțat: -li-a.
- CONCILIÁ I. A soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord, a împăca. .
- CONCILIÁ tr. 1. a soluționa un diferend pe cale amicală; a pune de acord. 2. (jur.) a încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. (<fr. concilier, lat. conciliare)