Sinonime concomitent

Cuvântul „concomitent” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• împreună - laolaltă, solidar, deodată, concomitent, simultan
• totodată - simultan, concomitent, în același timp
• deodată - pe neașteptate, repede, scurt, brusc, instantaneu, subit, simultan, acum, concomitent
• iată - uite!, privește!, iacă!, deodată, fără veste, pe neașteptate
• instantaneu - subit, brusc, neașteptat, deodată
• brusc - neașteptat, deodată, subit, inopinat, spontan, fulgerător
• coexistent - simultan, concomitent
• geamăn - născut deodată, identic, același, similar
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• subit - brusc, neașteptat, neprevăzut, imprevizibil, dintrodată
• goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
• identic - aidoma, întocmai, la fel, congruent, concordant, echivalent
• împerechea - a se împreuna, a se goni
• îmbina - a împreuna, a asambla, a monta, a fixa, a prinde, a încheia, a asocia, a reuni, a împleti
• înnoda - a înnădi, a împreuna, a lega, a uni, a atașa

Dex concomitent

• concomitént, ~ă 1 Care însoțește un fenomen. 2 Care se produce în același timp cu altceva simultan. 3 Sunete ~e Sunete armonioase care însoțesc tonul fundamental. 4 Simptome ~e Simptome care le însoțesc pe cele esențiale.
• CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, Care se petrece în același timp (cu altceva); simultan. – Din concomitant.
• CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, Care se petrece în același timp (cu altceva), care însoțește un fenomen. Două acțiuni concomitente. ♦ (Adverbial, adesea urmat de «cu») în același timp. Șablonarea urzelilor are ca urmare... reducerea numărului de ruperi de fire, deci o creștere a producției și productivității muncii concomitent cu îmbunătățirea simțitoare a calității țesăturilor. SCÎNTEIA, 1953, 2744.
• CONCOMITÉNT, -Ă Care se produce în același timp (cu altceva); simultan. // În același timp. .
• CONCOMITÉNT, -Ă , în același timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans)
• CONCOMITÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se produce în același timp; care coincide în timp; simultan. /<fr. concomitante
• concomitant a. care se produce în acelaș timp: circumstanțe concomitante.
• *concomitánt, -ă adj. (lat. concómitans, -ántis, part. prez. d. concomitari, a întovărăși). Care întovărășește, care se produce în acelașĭ timp: circumstanțe concomitante. – Fals -ent.
• concomitent.

Sinonimul cuvântului concomitent

Testează-te!