Dicționar de sinonime
Sinonime confisca
Cuvântul „confisca” are următoarele sinonime:
confisca ( verb )
- a sechestra
- a reține
- a opri
- a lua
Alte sinonime:
- a zeberi
- a pune sechestru
Sinonime Apropiate
- sechestra - a confisca, a popri, a reține
- sechestru - poprire, confiscare
- abține - a se reține, a se stăpâni, a se înfrâna, a renunța, a se opri
- intercepta - a prinde, a reține, a opri, a capta, a recepționa
- lua - a apuca, a prinde, a înhăța, a înșfăca, a deposeda, a priva, a confisca, a expropria, a ocupa
- păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
- prohibi - a opri, a interzice, a restrânge, a îngrădi
- prohibit - oprit, interzis, ilegal, ilicit
- prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
- rechiziție - sechestrare, preluare, strângere
- sclavaj - robie, captivitate, mizerie, oprimare
- sista - a întrerupe, a suspenda, a opri
- spicui - a culege, a alege, a lua, a reține (de ici-colo)
- sporovăi - a povesti, a discuta, a se întreține, a trăncăni
- sta - a se opri, a poposi, a rămâne locului, a ședea, a locui, a fi, a se afla, a stagna, a nu merge
Dex confisca
- confisca A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități.
- CONFISCÁ, confísc, I. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire și a-l trece în patrimoniul statului, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din confisquer, confiscare.
- CONFISCÁ, confisc, I. A lua de la cineva un bun, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. – Din confisquer, confiscare.
- CONFISCÁ, confísc, I. A lua bunul cuiva, fără despăgubire, pe temeiul unei hotărîri judecătorești sau în urma dispoziției unei autorități. ♦ A lua cu forța, pe cale revoluționară, bunurile din mîna exploatatorilor. confiscau pămînturile moșierilor care au exploatat sîngeros, timp de secole, țărănimea muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 165, 4/3.
- CONFISCÁ I. A lua cuiva un bun fără a-l despăgubi, în baza unei hotărâri judecătorești sau a dispoziției unei autorități. .
- CONFISCÁ tr. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală. ◊ a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat. (< fr. confisquer, lat. confiscare)
- A CONFISCÁ confísc tranz. (bunuri materiale) A lua cu forța și fără despăgubire în baza deciziei unui organ oficial. /<fr. confisquer, lat. confiscare
- confiscà v. 1. a adjudeca fiscului din cauza de crimă- sau de contravențiune; 2. a lua școlarului un lucru oprit.