Dicționar de sinonime

Sinonime confruntare

Cuvântul „confruntare” are următoarele sinonime:

confruntare ( substantiv )
  1. competiție, concurs, întrecere
  2. conflict, înfruntare, opunere
Alte sinonime:
  • punere față în față
  • război


Sinonime Apropiate

  • competiție - concurs, întrecere, confruntare, examen
  • concurs - competiție, întrecere, concurență, confruntare, examen, ajutor, sprijin, colaborare
  • întrecere - concurs, competiție, concurență, luptă
  • concurență - întrecere, luptă, concurs, competiție
  • hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
  • conflagrație - război, conflict, confruntare (armată)
  • dispută - controversă, ceartă, disensiune, dezacord, diferend, competiție, întrecere, partidă
  • gaia - solemnitate, festivitate, sărbătoare, paradă, competiție, întrecere
  • luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
  • râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
  • răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
  • recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
  • sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
  • zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
  • zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură

Dex confruntare

  • confruntare 1 Punere față în față a două sau a mai multe persoane, pentru a verifica adevărul spuselor lor confruntație. 2 Punere față în față a două sau mai multe obiecte, opere, fenomene , pentru a le verifica sau a le compara.
  • CONFRUNTÁRE, confruntări, Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; confruntație. – confrunta.
  • CONFRUNTÁRE, confruntări, Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare. – confrunta.
  • CONFRUNTÁRE, confruntări, Acțiunea de a confrunta; punere față în față a două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru verificare; comparare. Confruntarea plagiatului cu originalul.Din confruntarea unui material variat se naște o critică ce va avea, mai adesea rezultate folositoare pentru noua traducțiune. ODOBESCU, S. II 365. ◊ Punere față în față, interogare concomitentă a două sau mai multor persoane, în cursul unui proces, spre a se stabili dacă spusele lor concordă. Confruntarea martorilor.
  • CONFRUNTÁRE Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație. ♦ (; ) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. .
  • confruntá 1 A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2 A pune față în față obiecte, opere, fenomene , pentru a le verifica sau a le compara. 3 A putea face față unei situații, probleme (deosebit de) dificile.


Sinonimul cuvântului confruntare

Sinonimul cuvântului confruntare


Testează-te!