Dicționar de sinonime
Sinonime confruntare
Cuvântul „confruntare” are următoarele sinonime:
confruntare ( substantiv )
- competiție, concurs, întrecere
- conflict, înfruntare, opunere
Alte sinonime:
- punere față în față
- război
Sinonime Apropiate
- competiție - concurs, întrecere, confruntare, examen
- concurs - competiție, întrecere, concurență, confruntare, examen, ajutor, sprijin, colaborare
- întrecere - concurs, competiție, concurență, luptă
- concurență - întrecere, luptă, concurs, competiție
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- conflagrație - război, conflict, confruntare (armată)
- dispută - controversă, ceartă, disensiune, dezacord, diferend, competiție, întrecere, partidă
- gaia - solemnitate, festivitate, sărbătoare, paradă, competiție, întrecere
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- răspăr - opoziție, împotrivire, răfuială, conflict
- recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- zavistie - discordie, dihonie, neînțelegere, conflict, intrigă, pâră, pizmă, dușmănie, ură
Dex confruntare
- confruntare 1 Punere față în față a două sau a mai multe persoane, pentru a verifica adevărul spuselor lor confruntație. 2 Punere față în față a două sau mai multe obiecte, opere, fenomene , pentru a le verifica sau a le compara.
- CONFRUNTÁRE, confruntări, Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; confruntație. – confrunta.
- CONFRUNTÁRE, confruntări, Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare. – confrunta.
- CONFRUNTÁRE, confruntări, Acțiunea de a confrunta; punere față în față a două sau mai multe opere, acte, obiecte, fenomene etc. pentru verificare; comparare. Confruntarea plagiatului cu originalul. ▭ Din confruntarea unui material variat se naște o critică ce va avea, mai adesea rezultate folositoare pentru noua traducțiune. ODOBESCU, S. II 365. ◊ Punere față în față, interogare concomitentă a două sau mai multor persoane, în cursul unui proces, spre a se stabili dacă spusele lor concordă. Confruntarea martorilor.
- CONFRUNTÁRE Acțiunea de a confrunta și rezultatul ei; comparare; confruntație. ♦ (; ) Punere față în față a mai multor persoane pentru a verifica concordanța spuselor lor. .
- confruntá 1 A pune față în față două sau mai multe persoane pentru a verifica adevărul spuselor lor. 2 A pune față în față obiecte, opere, fenomene , pentru a le verifica sau a le compara. 3 A putea face față unei situații, probleme (deosebit de) dificile.