Dicționar de sinonime
Sinonime confuzie
Cuvântul „confuzie” are următoarele sinonime:
confuzie ( substantiv )
- încurcătură
- amestec
- neclaritate
- obscuritate
- greșeală
Alte sinonime:
- zăpăceală
- îngăimăceală
- halima
- imprecizie
- nelămurire
- neprecizie
- nebulozitate
- eroare
- inadvertență
Sinonime Apropiate
- labirint - încurcătură, confuzie, complicație, dedal, întortochere
- obscuritate - întuneric, beznă, confuzie, anonimat, mediocritate
- ambiguitate - echivoc, neclaritate, confuzie, polivalență
- carambol - încurcătură, amestec
- galimatie - amestec, încâlceală, încurcătură, vorbărie (confuză), brambureală, flecăreală
- penumbră - semiîntuneric, semiobscuritate
- poznă - glumă, farsă, ghidușie, șotie, năzbâtie, gafă, încurcătură, boroboață, pocinog
- potpuriu - amestecătură, mixtură, vălmășag
- sminteală - țicneală, nebunie, aiureală, scrânteală, abatere, greșeală
- strâmtoare - defileu, chei, pas, trecătoare, îngustime, impas, încurcătură, dificultăți, presiune
- tenebre - beznă, întuneric, obscuritate
- terci - amestec, mixtură, talmeș-balmeș
- umbră - obscuritate, întunecime, răcoare, fantomă, spectru, nălucă, stafie, iluzie, aparență
- babilonie - haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură
- învălmăși - a se amesteca
Dex confuzie
- confúzie 1 Lipsă de orientare (în diverse probleme) încurcătură. 2 ~ mintală Stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie , însoțite, uneori, de agitație. 3 (; confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. 4 Uluire.
- CONFÚZIE, confuzii, 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc. 2. (; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. – Din confusion, confusio, -onis.
- CONFÚZIE, confuzii, 1. Faptul de a confunda; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). ◊ Confuzie mintală = stare patologică ce se caracterizează prin tulburări de percepție, orientare, raționament, memorie etc., însoțite uneori de agitație. 2. (; în forma confuziune) Stingere a unei obligații prin întrunirea, în aceeași persoană, a calităților de creditor și debitor. – Din confusion, confusio, -onis.
- CONFÚZIE, confuzii, Faptul de a confunda și rezultatul lui; încurcătură; lipsă de orientare (în diverse probleme). Dintr-o confuzie ni s-a trimis nouă scrisoarea. – Pronunțat: -zi-e.
- CONFÚZIE Încurcătură; lipsă de orientare. ◊ Confuzie mintală = tulburare de conștiință care apare în cazul unor infecții și intoxicații. .
Antonime confuzie
- Confuzie ≠ precizie