Dicționar de sinonime
Sinonime consecință
Cuvântul „consecință” are următoarele sinonime:
consecință ( substantiv )
- urmare
- efect
- repercusiune
- rezultat
Alte sinonime:
- urmă
- rod
- consecvent
- concluzie
Sinonime Apropiate
- impresie - părere, opinie, sentiment, senzație, efect, urmare
- deci - așadar, prin urmare, în consecință, carevasăzică
- presta - a efectua, a face, a executa, a îndeplini
- șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
- șchiop - schilod, infirm, cotonog, șontorog, defectuos, imperfect
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- face - a realiza, a produce, a executa, a efectua, a făuri, a alcătui, a făptui, a săvârși, a îndeplini
- fruct - rod, poamă, produs, rezultat, bilanț, succes
- hibă - neajuns, defect, lipsă
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
- insuficiență - lipsă, neajuns, defect
- îndeplini - a efectua, a săvârși, a face, a realiza, a înfăptui, a executa, a împlini, a presta, a aplica
- înfăptui - a realiza, a îndeplini, a efectua, a face, a săvârși, a executa, a produce, a crea
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- lucra - a munci, a activa, a profesa, a meșteri, a acționa, a efectua
Dex consecință
- consecință , ~cuin~, ~cvin~ / ~țe / consequentia, conséquence] 1 Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu urmare. 2 A trage ~țele A suporta urmările. 3 În ~ Prin urmare. 4 În ~ Conform dispozițiilor, situației
- CONSECÍNȚĂ, consecințe, Rezultat al unei fapte, al unei acțiuni, al unui principiu; urmare. ◊ În consecință = a) prin urmare, deci; b) conform dispozițiilor, situației etc. – Din conséquence, consequentia.
- CONSECÍNȚĂ, consecințe, Rezultat al unei acțiuni, al unei fapte, al unui principiu etc.; urmare. Sentimentul de prietenie mă silește să te povățuiesc a- medita serios la toate consecințele. C. PETRESCU, A. 374. ◊ În consecință = a) () conform dispozițiilor, situației etc. Veți proceda în consecință; b) prin urmare, deci. ◊ A trage (sau a suporta) consecințele = a avea de suportat ceea ce rezultă (sau poate rezulta) dintr-o acțiune sau o situație oarecare.
- CONSECÍNȚĂ Ceea ce rezultă dintr-un fapt, dintr-un principiu; rezultat al unui fapt, al unei acțiuni; urmare. .
- CONSECÍNȚĂ 1. rezultat al unui fapt, al unui principiu, al unei acțiuni; efect, urmare. ♦ în ~ = a) prin urmare, deci; b) conform situației, împrejurărilor. 2. (log.) consecvent. (II, 2). (după fr. conséquence, lat. consequentia)
- CONSECÍNȚĂ ~e f. Fapt ce rezultă dintr-o acțiune; urmare; rezultat; efect ◊ În ~ a) reieșind din situație; în conformitate cu circumstanțele; b) prin urmare; așadar. /<fr. consequence, lat. consequentia
- consecință f. V. consecvență.