Dicționar de sinonime
Sinonime consens
Cuvântul „consens” are următoarele sinonime:
consens ( substantiv )
- acord
- înțelegere
- potrivire
- armonie
Alte sinonime:
- soglăsuire
Sinonime Apropiate
- armonie - potrivire, concordie, consens, bună-înțelegere, concordanță, echilibru, simetrie, proporție, muzicalitate
- aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
- concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
- concordie - bună-înțelegere, armonie, acord, congruență
- acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
- pace - liniște, armonie, calm, înțelegere, concordie, acalmie, tihnă, astâmpăr, odihnă
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
- împăciuire - înțelegere, armonie
- nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
- conciliere - unire, acord, armonie, împăcare
- conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
- consonanță - potrivire, armonizare, acord, concordanță, convergență
Dex consens
- conséns Identitate de păreri acord.
- CONSÉNS, consensuri, Înțelegere, acord, identitate de păreri. – Din consensus.
- CONSÉNS, consensuri, Împărtășire a acelorași idei; înțelegere, acord.
- CONSÉNS Înțelegere, acord, identitate de păreri, armonie. .
- CONSÉNS înțelegere deplină, acord, identitate de opinii. (< lat., fr. consensus)
- conséns (Termen des folosit după dec. 1989; uneori ironic) Înțelegere la care se ajunge fără ca vreuna dintre părți să se opună ◊ „Domnul Iliescu are dreptate: grevelor le lipsește consensul. E nevoie de o planificare riguroasă pe trimestre, deci și cincinală a grevelor.” 18 VIII 93 p. 1. ◊ „În acest moment critic primordial este consensul național.” 8 IX 93 p. 9 (din consensus)
- CONSÉNS ~uri n. Stare care rezultă din comunitatea sau coincidența de sentimente, idei, intenții etc. ale unor persoane sau ale unor comunități; stare caracterizată de concepții comune asupra unor chestiuni; înțelegere. /<lat. consensus
- consens
- CONSÉNS s. v. acord.
- CONSENS acord, înțelegere, soglăsuire. (Între părți a intervenit un ~.)
Antonime consens
- Consens ≠ dezacord, disensiune