Dicționar de sinonime
Sinonime consista
Cuvântul „consista” are următoarele sinonime:
consista ( verb )
- a consta
- a fi
- a exista
Alte sinonime:
- consta
- a rezida
- a sta
- a stărui
- a fi compus din
- a se alcătui din
Sinonime Apropiate
- consta - a exista, a fi, a rezida, a se afla, a consista, a se compune
- exista - a trăi, a fi, a ființa, a se află, a dăinui, a persista, a consta
- păstra - a conserva, a reține, a cruța, a menaja, a dura, a dăinui, a se menține, a persista, a exista
- remarca - a observa, a distinge, a băga de seamă, a constata, a se evidenția, a se deosebi, a se singulariza 3: a spune, a zice, a susține
- sesiza - a observa, a constata, a înregistra, a pricepe, a înțelege, a intui, a prinde, a pătrunde, a arăta
- stătător - imobil, stabil, invariabil, constant, stagnant
- trăi - a exista, a fi, a viețui, a ființa, a dura, a se menține, a dăinui, a petrece, a locui
- variabilitate - instabilitate, schimbare, inconstanță, labilitate
- fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
- fidel - devotat, credincios, statornic, constant, atașat, sigur, precis, exact, întocmai
- fidelitate - devotament, constanță, atașament, credință, statornicie, conformitate, precizie, exactitate
- figura - a se afla, a fi prezent, a apare, a se găsi, a exista
- ființa - a exista, a trăi, a funcționa
- identifica - a recunoaște, a preciza, a fixa, a constata
- imuabil - constant, neschimbat
Dex consista
- consista 1-3 A consta (1-3).
- CONSISTÁ, 3 consístă, I. A fi compus, a se alcătui din...; a consta. – Din consister, consistere.
- CONSISTÁ, 3 consistă, I. (Cu determinări introduse prin «din» sau, mai rar, «în», «întru») A fi compus, a se alcătui din..., a fi constituit din..., a consta. Toate aceste obiecte consistă din elemente, toate au condițiunile lor de existență. GHEREA, ȘT. CR. II 34. Bagajul... consista într-un geamantan și cîteva cărți. CARAGIALE, O. II 90.
- CONSISTÁ I. A fi alcătuit, constituit din..., a consta. .
- CONSISTÁ intr. a consta. (< fr. consister, lat. consistere)
- A CONSISTÁ pers. 3 consístă intranz. 1) A fi format; a consta; a se alcătui; a se compune. 2) A se manifesta ca esență; a consta; a rezida. /<fr. consister, lat. consistere
- consistà v. 1. a fi considerat în esența sa, în proprietățile sale: libertatea consistă în a putea face binele, nu însă și răul; 2. a se compune din.
- *consíst, a -á v. intr. (fr. consister, d. lat. con-sistere. V. asist și constaŭ). Am fĭință, constaŭ: fericirea consistă în virtute. Îs compus, îs format, constaŭ: apa consistă din idrogen și oxigen.
- consista
- CONSISTÁ vb. v. consta.