Sinonime constelație

Cuvântul „constelație” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• zodie - planetă, constelație, stea, destin, ursită, soartă
• prestigios - important, reputat, faimos, respectat, însemnat
• releva - a semnala, a denota, a remarca
• remarcabil - admirabil, excelent, deosebit, însemnat, minunat, proeminent, distins, valoros
• săgeată - semn, indicator, aluzie, înțepătură, ironie
• scrie - a consemna, a nota, a însemna, a înregistra, a redacta, a compune, a schița, a crea, a coresponda
• soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
• stigmat - semn, pecete
• subscrie - a semna, a iscăli, a aproba, a fi de acord, a subsemna, a confirma
• umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
• fisă - însemnare, notație, notă, adnotare, ștecher
• important - însemnat, necesar, indispensabil, remarcabil, deosebit, marcant, ilustru, distins, arogant
• importanță - însemnătate, valoare, pondere, greutate
• incert - nesigur, îndoielnic, tulbure, nebulos, învăluit, cu semn de întrebare
• indica - a arăta, a semnala, a face cunoscut, a preciza, a specifica, a recomanda, a prescrie, a sfătui, a specifica

Dex constelație

• constelație 1 Grupare de stele având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. 2 Zodie.
• CONSTELÁȚIE, constelații, Grupare aparentă de stele în aceeași regiune a cerului, având o configurație specifică, stabilă pe o perioadă lungă de timp. – Din constellation, constellatio.
• CONSTELÁȚIE, constelații, Grup de stele care formează o figură caracteristică. Peste cîmpiile rămase în urmă, constelațiile nordului se rotesc majestuos. BOGZA, C. O. 315. Vîntul mîna munții de nouri, descoperea constelațiile, ursa-mare, ursa-mică, fusul, cobilița. SADOVEANU, O. VI 64. Parcă niciodată constelațiile nu fuseseră atît de numeroase, atît de vii, atît de clare. CAMIL PETRESCU, N. 70. ◊ Într-o zi, prin strădania partidului, satele noastre, acoperite în toate anotimpurile de un întuneric putred, vor fi străbătute de constelațiile minunate ale electricității. CAMILAR, TEM. 78. – Pronunțat: -ți-e.
• CONSTELÁȚIE Grup de stele care formează o figură caracteristică. .
• CONSTELÁȚIE 1. grupare aparentă de stele, stabilă timp îndelungat, care prezintă pe boltă o configurație specifică. 2. grup de obiecte strălucitoare. ◊ grup de oameni iluștri. (< fr. constellation, lat. constellatio)
• CONSTELÁȚIE ~i f. 1) Ansamblu aparent de stele care prezintă o figură convențională și stabilă. 2) fig. Grup de persoane ilustre unite în activitatea lor prin idei și scopuri comune; pleiadă. /<fr. constellation, lat. constelatio, ~onis
• constelațiune constelație

Sinonimul cuvântului constelație

Testează-te!