Sinonime constrânge

Cuvântul „constrânge” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• forța - a constrânge, a sili, a obliga, a presa, a se strădui, a se zbate, a se opinti, a se sforța, a-și da silința
• nevoi - a constrânge, a obliga, a sili, a forța, a căzni, a chinui, a canoni, a munci, a trudi
• presiune - apăsare, condensare, strângere, constrângere, obligare, forțare
• violenta - a forța, a constrânge, a sili
• impune - a obliga, a constrânge, a sili, a pretinde, a cere, a trebui, a necesita, a impresiona, a mișca
• obliga - a constrânge, a sili, a impune, a determina, a se angaja, a consimți, a se lega
• nevoit - obligat, constrâns, forțat, silit
• forțat - impus, silit, silnic, obligat, nefiresc, artificial, căutat, afectat, fals
• strădanie - efort, străduință, sforțare, silință, zbatere, trudă, osteneală, travaliu
• strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
• încercare - verificare, probă, experimentare, tentativă, efort, strădanie, silință, sforțare, greutate
• lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
• impunere - constrângere, obligație, silă, impozit, bir, taxă, dare
• obligat - constrâns, silit, ținut, îndatorat, recunoscător
• presa - a comprima, a păsa, a condensa, a strânge, a constrânge

Dex constrânge

• constrấnge 1 A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie a forța, a obliga. 2 A obliga prin lege.
• CONSTRẤNGE, constrấng, III. A sili pe cineva să facă un lucru; a forța, a obliga; a soma. – Con1- + strânge (după contraindre). constringere.
• CONSTRẤNGE, constrấng, III. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța, a obliga; a soma. – Con1- + strânge (după contraindre). constringere.
• CONSTRÂNGE III. A sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. .
• CONSTRẤNGE tr. a sili, a obliga (pe cineva) să facă ceva; a forța. (< lat. constringere, după fr. contraindre)
• A CONSTRÂNGE constrâng tranz. (persoane) A pune cu forța să facă ceva; a sili; a obliga; a forța; a impune. /con- + a strânge
• constrânge v. 1. a sili pe cineva a face ceva; 2. a îndatora pe cale juridică.
• CONSTRÎ́NGE, constrîng, III. A sili pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de bunăvoie; a forța. Nu vrei să scrii articolul? Haide, admit! Nu te constrîng. C. PETRESCU, C. V. 339. – Forme gramaticale: constrînsei, constrîns.
• *constrî́ng, -strî́ns, a -strî́nge v. tr. (lat. constringere, fr. contraindre). Silesc, forțez, fac să facă ce vreaŭ eŭ.

Sinonimul cuvântului constrânge

Testează-te!