Dicționar de sinonime
Sinonime contrastiv
Cuvântul „contrastiv” are următoarele sinonime:
contrastiv ( adjectiv )
- opus
- nepotrivit
- în dezacord
Alte sinonime:
- contrastant
Sinonime Apropiate
- incongruent - neconcordant, nepotrivit, în dezacord
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
- impropriu - inadecvat, nepotrivit, nerecomandabil
- inadecvat - nepotrivit, impropriu, necorespunzător
- inapt - nepotrivit, incapabil, neputincios
- incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
- inoportun - nepotrivit, nedorit, intempestiv, nepoftit, deplasat
- insolit - neobișnuit, neuzitat, nepotrivit, ciudat, bizar
- nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
- advers - contrar, opus, potrivnic, antinomic, antagonic
- broșură - cărțulie, fasciculă, opuscul
- conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
- contradictoriu - antagonic, opus, antitetic
- contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
Dex contrastiv
- contrastiv, ~ă 1 Care accentuează un contrast contrastant. 2 Analiză ~ă Metodă de cercetare a fenomenelor lingvistice pe baza analizei diferențelor existente între sistemele a două limbi sau între două stadii evolutive ale aceleiași limbi. 3 Gramatică ~ă Parte a gramaticii care studiază și explică diferențele dintre două limbi.
- CONTRASTÍV, -Ă, contrastivi, -e, 1. Care pune în evidență un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus. 2. (; în sintagmele) Analiză contrastivă = metodă de cercetare a fenomenelor lingvistice pe baza analizei diferențelor existente între sistemele a două limbi sau între două stadii evolutive ale aceleiași limbi. Gramatică contrastivă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. 3. De gramatică contrastivă (1). – Din contrastive.
- CONTRASTÍV, -Ă, contrastivi, -e, Care pune în evidență un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus. – Din contrastive.
- CONTRASTÍV, -Ă (Rar) Care pune în evidență un contrast; care accentuează un contrast; contrastant. ◊ Gramatică contrastivă = gramatică urmărind descoperirea și explicarea divergențelor dintre două limbi. .
- CONTRASTÍV, -Ă care pune în evidență, accentuează un contrast. ♦ (lingv.) analiză ~ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferențelor dintre limbi sau dintre situațiile apărute în aceeași limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. (< engl. contrastive, fr. contrastif)
- CONTRASTÍV adj. v. contrastant.