Dicționar de sinonime
Sinonime contur
Cuvântul „contur” are următoarele sinonime:
contur ( substantiv )
- profil
- forma
Alte sinonime:
- circumferință
- perimetru
- formă
- relief
- curbă
- galb
- liniament
- siluetă
- sinuozitate
- trăsătură
- umbră
Sinonime Apropiate
- configurație - aspect, formă, înfățișare, contur, profil, structură
- proiecta - a plănui, a pune la cale, a intenționa, a prelimina, a gândi, a preconiza, a contura, a profila, a azvârli
- relief - configurație, conformație, contur, formă
- reliefa - a profila, a contura, a accentua, a sublinia, a evidenția, a releva
- închega - a se coagula, a se lega, a se solidariza, a se consolida, a se forma, a se contura, a se înjgheba, a se întrupa
- configura - a contura, a profila, a structura
- conformație - formă, aspect, alcătuire, structură, profil, factură
- contura - a profila, a configura, a desena, a delimita, a proiecta, a reliefa, a creiona, a schița, a zugrăvi
- desena - a creiona, a zugrăvi, a schița, a contura, a trasa, a apărea, a ieși în evidență, a se reliefa, a se profila
- formă - aspect, înfățișare, configurație, siluetă, profil, fel, chip, mod, cale
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- preschimba - a schimba, a înnoi, a transforma, a modifica
- preveni - a anunța, a avertiza, a aviza, a înștiința, a informa, a evita, a eluda, a se feri
- preventiv - profilactic, anticipativ, preliminar
- procedură - practică, formalitate, manieră
Dex contur
- contúr 1 Linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, o figură 2 Reprezentare grafică a unui contur (1).
- CONTÚR, contururi, Linie închisă care mărginește o suprafață, , un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. – Din contour.
- CONTÚR, contururi, Linie închisă care mărginește o parte dintr-o suprafață, un corp, un obiect. ♦ Reprezentare grafică a liniei care mărginește un obiect, un corp etc. – Din contour.
- CONTÚR, contururi, Linie sau suprafață care mărginește un obiect. margine, formă. Întunerecul se infiltra nesimțit în casă și lucrurile luau înfățișări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. REBREANU, R. I 245. Figura ei, odată atîta de frumoasă, Învinețită-și pierde conturu-i grațios. MACEDONSKI, O. I 254. ◊ Tractoare grele, treceți ca ploile fecunde, Striviți trecutul negru sub pasul vostru dur, Nu numai în pămînturi cuțitul vă pătrunde, Ci taie-n viața noastră un luminos contur. DRAGOMIR, P. 42. ♦ Reprezentare. grafică a liniei sau suprafeței care mărginește un obiect. – și: (rar) conture (GALACTION, O. I 348, EMINESCU, N. 58).
- CONTÚR Linie, suprafață care mărginește un corp, un obiect; reprezentare grafică a unei astfel de linii sau suprafețe. .
- CONTÚR 1. linie închisă care mărginește o suprafață, un corp, un obiect. 2. reprezentare grafică a unei astfel de linii. ◊ curbe sinuoase. (< fr. contour)