Dicționar de sinonime
Sinonime copilăresc
Cuvântul „copilăresc” are următoarele sinonime:
copilăresc ( adjectiv )
- pruncesc
- pueril
- infantil
- naiv
- candid
Alte sinonime:
- necopt
Sinonime Apropiate
- pueril - copilăresc, infantil, naiv, copilăros, imatur
- infantil - copilăros, naiv, simplist, pueril
- naiv - credul, pueril, ingenuu, inocent, candid, neștiutor, ageamiu, prost
- nevinovat - neștiutor, inocent, candid, naiv, cinstit, cast, curat, neprihănit, ingenuu
- copilărie - pruncie, naivitate, infantilism, prostie
- credul - naiv, crezător, fraier, candid, neștiutor
- pretendent - candidat, aspirant, doritor de...
- școlăresc - simplu, modest, naiv, imatur, fără pretenții
- idilă - bucolică, poemă pastorală, dragoste, amor (naiv), afecțiune
- candoare - inocență, castitate, nevinovăție, puritate, curățenie, naivitate, credulitate
- competitor - concurent, candidat, participant
- concura - a se întrece, a candida, a se confrunta
- concurent - candidat, competitor, rival, emul, oponent
- feciorelnic - nevinovat, nepătat, pur, curat, cast, neprihănit, candid, virginal, cinstit
- fraier - naiv, credul, prost
Dex copilăresc
- copilăresc, ~ească 1 Care aparține copilului1 (1). 2 Specific copilului1 (1) copilăros (3). 3 Privitor la copil1 (1). 4 Care provine de la copil1 (1). 5 (; manifestări ale omului) Lipsit de maturitate naiv, nechibzuit. 6 Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape.
- COPILĂRÉSC, -EÁSCĂ, copilărești, 1. Al copilului1, specific sau propriu copilului1; privitor la copil1. 2. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. – Copil1 + -ăresc.
- COPILĂRÉSC, -EÁSCĂ, copilărești, 1. De copil, specific sau propriu copilului. Vîntul stătuse deplin. Soarele avea în el ceva copilăresc și vesel. SADOVEANU, 130. Gheorghe se pornea pe vorbă, își lăuda prietenul și se aprindea de o veselie copilărească și drăgălașă. VLAHUȚĂ, O. A. I 109. Uscăciunea neagră și sălbatică a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. EMINESCU, N. 35.2. Nechibzuit, naiv. Răspuns copilăresc. Purtare copilărească.
- COPILĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de copii; propriu copiilor; pueril; infantil. 2) fig. Care manifestă lipsă de seriozitate; neserios; copilăros; naiv; pueril; infantil. Purtare ~ească. Minte ~ească. /copil + suf. ~ăresc
- copilăresc a. de firea copiilor, ce ține de copilărie: joc copilăresc.
- 2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.
- 1) copilărésc, -eáscă adj. (d. copil). De copil, infantil: jocurĭ copilăreștĭ. Fig. Naiv, pueril: încercărĭ copilăreștĭ.