Dicționar de sinonime

Sinonime corupție

Cuvântul „corupție” are următoarele sinonime:

corupție ( substantiv )
  1. desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție
  2. decadență, stricăciune, venalitate
Alte sinonime:
  • coruptibilitate
  • decădere
  • depravare
  • destrăbălare
  • perversitate
  • perversiune
  • pervertire
  • pierzanie
  • pierzare
  • viciu
  • deșănțare
  • aselghiciune
  • aselghie
  • desfătare
  • preacurvie
  • preacurvire
  • preaiubire
  • descompunere
  • putreziciune
  • putrefacție
  • putrejune
  • seducere
  • corupere
  • seducție
  • prevaricațiune


Sinonime Apropiate

  • dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
  • perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
  • decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
  • desfrânare - dezmăț, corupție
  • desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
  • desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
  • pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
  • pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
  • infecta - a (se) molipsi, a se contamina, a se îmbolnăvi infecție, molipsire, contaminare, mizerie, stricăciune, duhoare
  • luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
  • mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
  • obscenitate - imoralitate, indecență, trivialitate, murdărie
  • crailâc - libertinaj, dezmăț
  • daună - pagubă, prejudiciu, vătămare, pierdere, detriment, stricăciune, despăgubire, compensare, reparație
  • deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu

Dex corupție

  • corúpție 1 Alterare. 2 Seducere. 3 Depravare. 4 Abatere de la cinste. 5 Abdicare de la o datorie.
  • CORÚPȚIE, corupții, 1. Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. – Din corruption, corruptio, -onis.
  • CORÚPȚIE, corupții, 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. – Din corruption, coruptio, -onis.
  • CORÚPȚIE, corupții, 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrînare, depravare. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat. EMINESCU, O. I 29. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) corupțiúne (HOGAȘ, DR. II 167, CARAGIALE, O. VII 261)
  • CORÚPȚIE 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. .
  • CORÚPȚIE abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate. (< fr. corruption, lat. corruptio)
  • CORÚPȚIE ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. /<fr. corruption, lat. corruptio, ~onis
  • corupțiune corupție
  • CORUPȚIÚNE corupție.
  • corupți(un)e f. 1. fapta și efectul coruperii; 2. starea celui corupt.


Sinonimul cuvântului corupție

Sinonimul cuvântului corupție


Testează-te!