Dicționar de sinonime
Sinonime corupție
Cuvântul „corupție” are următoarele sinonime:
corupție ( substantiv )
- desfrâu, imoralitate, desfrânare, dezmăț, perdiție
- decadență, stricăciune, venalitate
Alte sinonime:
- coruptibilitate
- decădere
- depravare
- destrăbălare
- perversitate
- perversiune
- pervertire
- pierzanie
- pierzare
- viciu
- deșănțare
- aselghiciune
- aselghie
- desfătare
- preacurvie
- preacurvire
- preaiubire
- descompunere
- putreziciune
- putrefacție
- putrejune
- seducere
- corupere
- seducție
- prevaricațiune
Sinonime Apropiate
- dezmăț - destrăbălare, desfrânare, desfrâu, decadență, perdiție, corupție, depravare, imoralitate, perversitate
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- decadență - declin, regres, degradare, depravare, corupție, imoralitate
- desfrânare - dezmăț, corupție
- desfrâu - dezmăț, corupție, orgie
- desfătare - plăcere, delectare, încântare, veselie, bucurie, deliciu, voluptate, dezmăț, corupție
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- infecta - a (se) molipsi, a se contamina, a se îmbolnăvi infecție, molipsire, contaminare, mizerie, stricăciune, duhoare
- luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
- mocirlă - noroi, mâl, mlaștină, smârc, băltoacă, dezmăț, viciu, degradare, obscurantism
- obscenitate - imoralitate, indecență, trivialitate, murdărie
- crailâc - libertinaj, dezmăț
- daună - pagubă, prejudiciu, vătămare, pierdere, detriment, stricăciune, despăgubire, compensare, reparație
- deșănțat - imoral, corupt, obscen, destrăbălat, dezmățat, trivial, bizar, ciudat, straniu
Dex corupție
- corúpție 1 Alterare. 2 Seducere. 3 Depravare. 4 Abatere de la cinste. 5 Abdicare de la o datorie.
- CORÚPȚIE, corupții, 1. Abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. – Din corruption, corruptio, -onis.
- CORÚPȚIE, corupții, 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrânare, depravare. – Din corruption, coruptio, -onis.
- CORÚPȚIE, corupții, 1. Stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. 2. Desfrînare, depravare. Am văzut fața ta pală de o bolnavă beție, Buza ta învinețită de-al corupției mușcat. EMINESCU, O. I 29. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) corupțiúne (HOGAȘ, DR. II 167, CARAGIALE, O. VII 261)
- CORÚPȚIE 1. Îndepărtare, abatere de la moralitate, de la datorie. 2. Depravare, pervertire; venalitate. .
- CORÚPȚIE abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate. (< fr. corruption, lat. corruptio)
- CORÚPȚIE ~i f. Abatere de la moralitate; decădere; declasare; degenerare. /<fr. corruption, lat. corruptio, ~onis
- corupțiune corupție
- CORUPȚIÚNE corupție.
- corupți(un)e f. 1. fapta și efectul coruperii; 2. starea celui corupt.
Sinonimul cuvântului corupție