Sinonime craniu

Cuvântul „craniu” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• căpățâna - craniu, tigvă, țeastă, cap, scăfârlie, hârcă
• hârcă - craniu, scăfârlie, căpățână, țeastă, tivgă, baborniță, zgripțuroaică, hoașcă, cotoroanță
• tigvă - craniu, țeastă, căpățână, tărtăcuță, tâlv
• cap - țeastă, craniu, căpățână (jargon), dovleac, glavă, tărtăcuță, minte, cuget, gândire
• țeastă - craniu
• zgripțuroaică - cotoroanță, baborniță, hârcă
• îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
• îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
• îndârji - a se înverșuna, a se încăpățâna, a rezista, a se opune, a fi dârz, a înfrunta
• catâr - măgar, asin, mul, om încăpățânat, inflexibil, îndărătnic
• ambițios - orgolios, veleitar, pretențios, stăruitor, încăpățânat, insistent
• ambiționa - a se încăpățâna, a insista, a stârni
• capsoman - stupid, tâmpit, încăpățânat
• căciulie - capsulă, gămălie, căpățână, măciulie
• căciuliță - bonetă, scufie, căpățână, tichie

Dex craniu

• craniu 1 Ansamblul oaselor capului care conține creierul la vertebrate căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă. 2 Cap descărnat de om mort hârcă, tigvă.
• CRÁNIU, cranii, Ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate; țeastă. ♦ Cap descărnat de om mort; hârcă. – Din cranium. crâne.
• CRÁNIU, cranii, Cutia osoasă a capului la vertebrate, care adăpostește și ocrotește creierul; (popular) țeastă. Craniul se sprijină în partea de jos pe coloana vertebrală. Cap descărnat de om mort; (popular) hîrcă. Am coborît într-un rînd și în tainițele mănăstirii, acolo unde, In rafturi totdeauna reci, stau înșirate craniile monahilor morți și dezgropați. SADOVEANU, O. VI 519. Fața i se lungise, începuse a avea ceva de craniu. VLAHUȚĂ, O.A. I 85. – și: (neobișnuit) crane (EMINESCU, N. 52).
• CRÁNIU Scheletul osos al capului; țeastă. .
• CRÁNIU scheletul, sistemul osos al capului. (< lat. cranium, gr. kranion, după fr. crâne)
• CRÁNIU ~i n. (la om și la animalele vertebrate) 1) Ansamblu de oase ale capului; țeastă. 2) Schelet al capului descărnat. /<lat. cranium, fr. crâne
• craniu n. cutie osoasă ce conține creierii: hârcă, scăfârlie.
• *crániŭ n. (vgr. kránion, craniŭ). Țeastă, hîrcă, oasele care cuprind creĭeru.
• craniu
• CRÁNIU s. (ANAT.) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățână. (~ unui mort deshumat.)

Sinonimul cuvântului craniu

Testează-te!