Dicționar de sinonime
Sinonime criminal
Cuvântul „criminal” are următoarele sinonime:
criminal ( substantiv )
- ucigaș
- asasin
- bandit
- nelegiuit
Alte sinonime:
- omorâtor
- homicid
- omucigaș
- ucigător
- criminalist
- omucid
- războinic
- șugubăț
- criminalicesc
criminal ( adjectiv )
- asasin
- bandit
- omorâtor
- ucigaș
- homicid
- omucigaș
- ucigător
- criminalist
- omucid
- războinic
- șugubăț
- nelegiuit
- criminalicesc
Sinonime Apropiate
- ucigaș - asasin, criminal, omorâtor
- asasin - ucigaș, criminal
- homicid - crimă, ucidere, asasinat
- bandit - tâlhar, criminal, ticălos
- călău - gâde, casap, torționar, tiran, ucigaș, criminal
- gangster - bandit, tâlhar, criminal, escroc, hoț
- vampir - criminal, ucigaș
- răufăcător - ticălos, infractor, delicvent, hoț, criminal
- scelerat - criminal, ticălos
- sfâșietor - ucigător, jalnic, dureros, groaznic, grozav
- sufocant - înăbușitor, asfixiat, insuportabil, ucigător
- șăgalnic - poznaș, glumeț, șugubăț, hazliu, spiritual
- ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita
- fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
- fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
Dex criminal
- criminal1 1 Judecătorie. 2 Închisoare. 3 Casă de corecție. 4 Pedeapsă cu închisoarea.
- criminal2, ~ă 1-6 , (Om) vinovat de crimă (1-3) criminalic (1-3), criminalist2. 7-9 Care constituie o crimă (1-3). 10-12 De crimă (1-3). 13-15 Privitor la judecarea crimelor (1-3). 16 ~ de război Persoană care a comis crime (4) de război. 17 Poliția ~ă Departament al poliției care anchetează crime (2).
- CRIMINÁL1, criminaluri, Judecătorie, tribunal care judecă crimele; pușcărie, închisoare. – Din Kriminal.
- CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, , și 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. și Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din criminel, criminalis.
- CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la o crimă. Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască» ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. ♦ (Cu sens atenuat) Rău, dăunător. ◊ (Adverbial) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă, nelegiuit.
Sinonimul cuvântului criminal