Dicționar de sinonime
Sinonime cuceritor
Cuvântul „cuceritor” are următoarele sinonime:
cuceritor ( adjectiv )
- victorios, învingător, biruitor, ocupant
- fermecător, încântător, seducător, captivant
Alte sinonime:
- supuitor
- concherant
- irezistibil
- câștigător
- șarmant
- atrăgător
cuceritor ( substantiv )
- ocupant
- supuitor
- concherant
- captivant
- desfătător
- fascinant
- fermecător
- încântător
- răpitor
- seducător
- subjugător
- șarmant
- desfătat
- delicios
- hipnotizant
- savuros
- irezistibil
Sinonime Apropiate
- fermecător - încântător, fascinant, seducător, cuceritor, ademenitor, captivant, delicios, frumos, charismatic
- fascinant - fermecător, încântător, captivant, charismatic
- șarmant - fermecător, încântător, agreabil, charismatic
- glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
- irezistibil - cuceritor, copleșitor, învăluitor, fascinant
- îmbătător - încântător, seducător, fermecător
- încântător - minunat, fermecător, admirabil, superb, magnific, strălucit, extraordinar, măreț, fascinant
- magic - vrăjit, fermecat, vrăjitoresc, misterios, ocult, miraculos, fermecător, fascinant, încântător
- adorabil - minunat, fermecător, încântător, fascinant
- apetisant - gustos, atrăgător, plăcut, fascinant, fermecător, seducător
- savuros - delicios, gustos, plăcut, excelent, agreabil
- triumfal - biruitor, victorios, atotbiruitor
- triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
- feeric - strălucitor, fermecător, scânteietor, minunat, încântător
- gustos - delicios, plăcut, atrăgător, apetisant, savuros, suculent, picant
Dex cuceritor
- cuceritor, ~oare 1 Care cucerește (5). 2 Care cucerește (6). 3 Care-și atrage simpatia celorlalți.
- CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, și , 1. și Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. și Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. 3. Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + -tor.
- CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, și 1. Persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri. 2. Bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ♦ (Adjectival) Care cucerește (I 2). Zâmbet cuceritor. – Cuceri + -tor.
- CUCERITÓR, -OÁRE, cuceritori, -oare, și 1. Persoană care face sau a făcut cuceriri (1). Ștefan nu-și poate împlini frumosul plan; trage numai toate oardele turcești asupra sa, comandate de falnicul cuceritor a Constantinopolii. NEGRUZZI, S. I 272. ◊ (Adjectival) Atunci cînd Bizanțul cădea sub puterea cuceritoare a otomanilor. ODOBESCU, S. I 403. 2. (Adesea ironic) Bărbat sau femeie care încearcă să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus. ◊ (Adjectivul) Zîmbet cuceritor. ◊ (Adverbial) frizura așa ca un cîrlionț să-i atîrne cuceritor pe frunte. REBREANU, R. I 111.
- CUCERITÓR1 ~i m. 1) Persoană (țară, popor etc.) care a cucerit (popoare, teritorii etc.). 2) Persoană care a reușit să câștige dragostea unei persoane de sex opus. /a cuceri + suf. ~tor
- CUCERITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care cucerește; captivant. /a cuceri + suf. ~tor
Sinonimul cuvântului cuceritor