Dicționar de sinonime
Sinonime cugetare
Cuvântul „cugetare” are următoarele sinonime:
cugetare ( substantiv )
- gândire, reflecție, raționament, judecată, meditare
- aforism, maximă, sentință, dicton, adagiu, zicere
Alte sinonime:
- meditație
- reflectare
- reflexie
- schepsis
- apoftegmă
- parimie
- pildă
- panseu
Sinonime Apropiate
- adagiu - maximă, aforism, zicere, cugetare, sentință, dicton
- aforism - maximă, sentință, dicton, zicere, adagiu, cugetare
- maximă - cugetare, dicton, aforism, sentință, adagiu, apoftegmă
- gândire - cugetare, reflecție, meditare, judecată, chibzuire, concepție, deliberare, cumpănire, cuget
- dicton - maximă, zicătoare, aforism, adagiu, cugetare, apoftegmă
- spirit - minte, rațiune, gândire, judecată, intelect, reflecție, duh, suflet, imaginație
- zicală - maximă, aforism, zicătoare, proverb, cugetare
- gând - idee, cugetare, cuget, judecată, reflecție, concepție, convingere, vedere, opinie
- apoftegmă - maximă, dicton, aforism
- zicere - zicală, proverb, maximă, aforism, zicătoare
- zicătoare - zicală, proverb, maximă, cugetare
- judecată - minte, intelect, inteligență, spirit, rațiune, raționament, chibzuire, idee, gând
- intelect - minte, inteligență, gândire, judecată, rațiune
- doxă - minte, judecată, gândire
- înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință
Dex cugetare
- cugetare 1 Gândire. 2 Reflecție. 3 Idee. 4 Minte. 5 Înțelegere. 6 Intenție. 7 Raționament. 8 Aforism.
- CUGETÁRE, cugetări, Acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gândire, gând, idee. ♦ Judecată, raționament. ♦ Meditație, reflecție. – cugeta.
- CUGETÁRE, cugetări, Acțiunea de a cugeta și rezultatul ei; gîndire, gînd, idee. Am surprins cugetările cari-l preocupau . EMINESCU, N. 36. Cugetări adînc ascunse, idei drepte și înalte... Vor vedea lumina zilei. ALEXANDRESCU, P. 139. ♦ Judecată, raționament. Dondănind foarte repede, bîlbîit și fără pic de cugetare... CREANGĂ, A. 90. ♦ Meditație, reflecțiune. Cînd se trezi bine din cugetările lui, văzu că soarele dă în asfințit. ISPIRESCU, L. 34.
- cugetare f. 1. fapta sau facultatea de a cugeta: cugetarea e privilegiul omului; 2. ceea ce mintea a cugetat: cugetare originală; 3. maximă, sentință: Cugetări de Carmen Sylva.
- cugetare f. Facultatea de a cugeta: cugetarea e apanaju omuluĭ. Act particular al spirituluĭ: cugetare ingenioasă. Visare, gîndurĭ: a te cufunda în cugetărĭ. Opiniune, părere, sentență, maximă: cugetările luĭ Pascal.
- cugeta 1 A medita. 2 A se gândi la ceva. 3 A chibzui. 4 A-și da seama. 5 A ține seama de... 6-7 A (se) considera. 8 A născoci. 9 A ~ sfaturi A unelti. 10 A plănui. 11 A ~ (în) bine sau (în) rău (cuiva) A voi binele sau răul cuiva.
Antonime cugetare
- Cugetare ≠ necugetare